– Căpitanul Finanțist??? repetă uimit întregul cabinet, cu ochii țintă la vistiernicul Cîțu care, mascat cu chiloții și învelit în furoul-pelerină, îi privea cu determinarea unui erou de teapa lui Marvel. Bine, poate cu chiar Disney-Marvel. Mai mult Thomas Marvel, boschetarul închipuit de Wells în Omul său invizibil.
– Ha-ha! Da, eu sînt! Pentru că atunci cînd omenirea liberală este amenințată, un supererou va veni întotdeauna s-o salveze! Și acel erou…
–…sînt eu! izbucni deodată Ludovic II, pășind dramatic spre mijlocul încăperii, mascat peste ochi cu cravata. Inevitabil, nimeri și mai dramatic cu prohabul în colțul mesei, pentru că, în graba de-a veni în ajutor națiunii, uitase să-și taie găuri pentru ochi în cravata-mască. Turcan își smulse panicată unghiile false: știa că urmează un țipăt penibil de soprană și se temea să nu-și spargă iar timpanele dacă-și bagă degetele în urechi.
Dar uite că știa prost. Ludovic II nu doar că nu scoase nici un sunet. Cu un gest atent studiat, își aranjă pălăria de premier pe cap și, cu un clinchet zglobiu din clopoței, o invită pe Turcan să vină și să-i taie totuși găurile alea.
–Șică, sînt impresionată, îi șopti Turcan conspirativ. Să dai ca blegul și să nu scoți un sunet! Care este secretul tău?
– Secretul meu e că nu-mi pun niciodată ouăle în același coș! îi răspunse Ludovic II zîmbind superior. Eu sînt deștept: le țin în buzunar la domnul și stăpînul nostru!
– Da? Ce interesant…Tu și jumătate din guvern…mormăi Turcan pentru ea.
– Care jumătate? șopti speriat Ludovic II. Sper că nu cea masculină!
– Sigur că nu aia masculină, îl liniști Turcan cu aceeași voce blîndă cu care îl asigurase mai demult că nu, nu e deloc gay să se lase mîngîiat pe păr în timp ce se pune în genunchi în fața Atotmutului ca să ia numirea. Dar să nu mai pierdem vremea cu fleacuri: mai bine ai spune națiunii ce supererou ești! îl îndemnă ea.
– Eu sînt Maiorul Barosăneală! declamă Ludovic II.
– Și ce superputeri ai, în afară de numele asta tîmpit? întrebă umbra neagră.
– Superputerea mea e să mă las prins ca un fraier cum încalc legea pentru ca apoi să mă laud că sînt barosan și îmi permit să plătesc amenda! Da, chiar din banii mei! termină Șică II, scoțînd din haină un teanc gros de bani și aruncîndu-l cu dispreț pe masă.
– Impresionant, susură umbra neagră, cu adevărat impresionant. Dar cum se face, mărite Șică II, că porți o haină cu trei numere mai mari?
