Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sfîrșitul lui Adrian Păunescu

Zoom Sfîrșitul lui Adrian Păunescu

Pe 16 iunie 1985, Adrian Păunescu își dirija cenaclul pe stadionul Petrolul din Ploiești. Se înnoptase și furtuna s-a putut apropia pe neobservate, cu vîntul, tunetele și potopul ei de apă. Bardul și-a pierdut foile, înfățișarea și vocea, căci un fulger a stins instalația electrică și totul s-a cufundat în beznă. Publicul s-a învălmășit spre ieșiri, a apărut panica și apoi victimele. Se spune că au murit atunci cel puțin șase oameni și mulți alții, poate sute, au fost răniți.

Ceaușescu a oprit cenaclul și a ordonat o anchetă. Păunescu a fost decăzut din drepturile de satrap liric și izgonit din grupul gudurătorilor oficiali. Se încheia o epocă de propagandă prin cultură, dar și una de libertate muzicală provizorie. Tineretul în adidași și generația în blugi nu mai aveau acces la vibrația live a marilor adunări. Păunescu era regretat de mase, dar Ceaușescu jubila.

Avea și motive. După 1.600 de spectacole, poetul cel gras atinsese o glorie de nesuportat. Șase milioane de spectatori îi silabisiseră versurile, douăsprezece milioane de brațe plimbaseră în aer brichete aprinse. O treime din alegătorii lui Ceaușescu, aproape de două ori mai mulți ca membrii Partidului Comunist Român.

La început, cenaclul nu aparținuse integral lui Păunescu. În 1973, printre membrii fondatori se numărau nume grele ale literelor și scenei de atunci: Marin Sorescu, Eugen Barbu, Augustin Buzura, Mihai Beniuc, Șerban Cioculescu, Nina Cassian, Ștefan Augustin Doinaș, Radu Beligan, Amza Pellea, Octavian Paler, D.R. Popescu, Ion Caramitru, Eugen Simion, Florian Pittiș, Tudor Gheorghe. Păunescu, însă, a confiscat întreprinderea și a revărsat asupra ei cascada versurilor proprii. Publicul s-a îmbulzit la acest Woodstock mioritic amplificat cu declamații naționalist-autohtoniste. A plătit și bilet. Stadioanele, scenele, dealurile și cîmpurile s-au umplut de mulțimi unduitoare, recitînd catrenele avîntate ale Poetului Porc.

Mai întotdeauna maestrul lega prietenii literare cu aspirantele la poezie ce foiau prin culise. Escapadele aveau loc sub zodia rimei îmbrățișate și împerecheate, pe fugă, în cabina titanului sau în autobuzul golit de folkiști. Multe amoruri au murit odată cu aplauzele și multe suspine s-au auzit după ce poetul s-a pierdut în zare. Dar în cazul prieteniilor mai trainice, versificația putea dura chiar două-trei săptămîni. În orice caz, maestrul era gurmand și atent cu poftele, aprecia o dietă proaspătă, chiar necoaptă, servită la pat.

Ceaușescu l-a iertat la un moment dat, dar nu l-a reprimit în cercul intim. Cu toate astea, Păunescu l-a plîns și nu s-a dezis de el, așa cum au făcut ceilalți pupători după ce tiranul a fost secerat de gloanțe. Viața postcomunistă a lui Adrian Păunescu s-a banalizat. Poetul a îmbătrînit, a făcut gazetărie și politică într-un alt registru grețos, ceva mai lipsit de farmec decît cel vechi. A murit la 67 de ani, lăsînd în urmă o operă poetică intimidantă prin volum și străfulgerată, o dată la zece poezii, de un indiscutabil talent.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
bijuterii argint