Oltenia, eterna Terra Nova, o temă ne aduse în priviri. Hai Universitatea, hai – de ce nu? – și FCU Craiova, voi, Campioana unei mari iubiri.
Măi, fraților, ne uitarăm și noi, ca tot prostu’, la etapa asta ultimă care fuse. Da’ ce-ți zic, că ne uitarăm și la ălelalte etape, la alea precedente, ca cum ar veni… Și ce să spui? Păi, spui cum zicea și ăi bătrîni: dacă echipa n-are noroc, zău, nepoate, are sigur ghinion! Asta e.
Ca de atîtea ori, pe parcursul frămîntatei istorii a fotbalului mondial, da, Oltenia prilejuiește subiecte de dezbatere, identifică niște teme doar pentru a le oferi ulterior, cu generozitatea caracteristică, întregii omeniri microbiste. Acum, în etapa recent încheiată, Craiova a provocat încă o dată lumea întreagă confruntînd-o cu o întrebare veche de cînd fotbalul. Există mai ales știință în sportul ăsta sau oare, nu cumva, la fel de importante-s șansa și, recte, neșansa?
Pe scurt, cele două Craiove izbutiră de minune să amplifice marea dezbatere. FCU Craiova 1948 („Craiova lu’ Mititelu“) avu un ghinion de zile mari în meciul cu Farul. A jucat foarte binișor, chiar fără antrenor principal. Și a pierdut. În schimb, CS Universitatea Craiova („Craiolguța lu’ Rotaru“) nimeri un bulan fenomenal în meciul de la Sf. Gheorghe. Le dădură ăia de la Sepsi două bări, avură multe ocazii, dar pîn’ la urmă tot cîștigară oltenii de la CSU, jucînd slăbuț. Cîștigară, tu!
Și mai mișto – demn de apreciat! – sînt declarațiile învingătorilor, ale antrenorilor care s-au pomenit cîștigînd cele două meciuri. Însuși regele nostru, mărețul Gică Hagi, a recunoscut că Faru-i a avut noroc și că, în meciul cu FCU Craiova, a obținut – citat textual – „prea mult“. Mirel Rădoi de la CSU Craiova, oltean dintr-o bucată, a zis-o pe-a dreaptă, direct, după Sepsi: „Nu meritam să cîștigăm!“. Ăsta da fair-play! Dacă n-ați aflat cumva, să știți că niște cercetători britanici au descoperit că termenul actual de fair-play a fost inventat pe teritoriul actual al Olteniei, mai di la deal de Piatra-Olt și Strejești, cum faci la stînga, mai mergi-mergi, e pe la granița dintre județele Dolj, Olt și Vîlcea…
De mai multă vreme, umblă vorba prin tîrg că, de fapt, Rotaru de la CSU n-ar fi decît un fel de Ligă cu față umană. Tot prin tîrg, pe trotuarul FCR, umblă liber Mititelu – nu se mai dă mare, pare echilibrat, dă declarații cumpătate, mai c-ai zice că nenorociții i-au spălat creierii de nebun. Dacă ar fi să băgăm bățul prin gard – un sport practicat în Oltenia –, am putea spune că ambele Craiove se află în criză de identitate. Ei bine, nu zicem! Na, așa, ca să moară de oftică fraierii! Zicem doar că, în ultima etapă, în moduri complet opuse, cele două Craiove au revelat încă o dată publicului esența profundă a celui mai frumos sport din lume. Păi, măi, oameni buni, fotbalu’ ăsta e un fenomen mult mai complex – adică uneori ai noroc, alteori ai ghinion. Hai noroc, măi, fraților! Hai oltenii! Hai România!
