Clasa de mijloc – un alt fix, o altă obsesie românească. Mai toți ne plîngem că e prea subțire (clasa asta, zic), dar, potrivit sondajelor, rezultă că-i groasă. Cu motiv sau fără, din mîndrie sau din modestie, daco-romanul majoritar consideră că ar aparține acestei clase. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Mijlociu! Îi lăsăm pe sociologi sau economiști să dezbată, să-și bată ei capul cu această spinoasă problemă de a defini termenul!
La noi, la fotbal, lucrurile stau mai simplu. Deci simplificăm. E ca-n economie, dacă vrei: „Occidentul civilizat“, de la care ne luăm noi acum lumina, n-a ajuns chiar aiurea la gradu-i de prosperitate. Și-a încurajat marii coloși, deveniți multinaționale, dar a avut grijă și să nu-și omoare întreprinderile mici și mijlocii. La fel, și-n fotbal, clasa mijlocie și chiar aia mică au un cuvînt de spus. În primele cinci campionate din Europa (Europa dă tonul, încă), sînt puține meciuri al căror scor e tranșat din start. Bayern München (ditamai Bayernu’) pierde clar meciul cu Bochum, Atletico Madrid tremură pînă-n minutul 89 cu Getafe. În Anglia, de cînd faimosul Top Four s-a lărgit spre un Top Six spre Seven, nici nu mai știi ce surpriză urmează, ce amăreșteni îi mai încurcă pe lorzi. Italia trăiește, și ea, surprinzătoare și spectaculoase nopți magice, de cînd Serie A s-a eliberat de hegemonia lu’ Juventus. Nici măcar în Franța, iată, menajeria de vedete de la Paris St. Germain (merci, Doamne!) nu pare deloc infailibilă. În primele cinci campionate de pe planetă (ca microbiști europocentriști, ne permitem afirmația), cei mici și mijlocii îi mai încurcă pe ăia mari, încă. O echipă ca d’alde Bochum are puține șanse să cîștige Champions League, deocamdată. Da’ ce-ar mai însemna Bayern München dacă ar juca de una singură, la ea acasă? Ce-ar fi Man. City sau Liverpool, Real sau Barça, Inter sau Juve, PSG sau Olympique Marseille (etc., alegeți-vă voi echipa favorită) dacă n-ar avea niște adversari care să le pună probleme și-n campionatul intern? Ce-ar fi marile campionate din Occident dacă n-ar avea și niște solide ligi inferioare?
În sensul ăsta, frați suporteri români, vă putem da și o veste bună, în sfîrșit, cît de cît. Băi, uitați-vă și voi la clasamentul din Liga 1! De la locul 3 pînă pe la locul 9 avem echipe care, măcar matematic, au șanse să acceadă în Top 6, în play-off. Prea puține paie la prea mulți măgari, s-ar zice, parafrază a unei vorbe din bătrîni. Nu, tăticule! Asta înseamnă că, încet (exasperant de încet), începe să se ridice și o clasă mijlocie a campionatului. CFR sau FCSB? Să fie sănătoși, cel mai bun să cîștige cinstit campionatul! Bine-i și că ăia fără șanse de play-off, tăticule, nu se predau fără lupte. Gaz Metan cu CFR – un exemplu recent.
Mai e foarte mult de lucru, enorm, firește. Prinși de copii în capcana fotbalului carpato-danubiano-pontic, n-o să zicem, totuși, ca îmbătrîniți prematur ce sîntem: „Eheeei, pe vremea mea…“. „Pe vremea mea“, la Bucale, ofițereștile mari echipe Steaua sau Dinamo n-ar fi performat dacă nu le-ar fi pus probleme și un Progresul, un Sportul Studențesc, ca să nu mai vorbim de Rapid. În țară, pe lîngă o Craiova Maxima, mai aveai un FC Argeș, un Bacău sau un Buzău, o ASA Tg. Mureș sau un Corvinul Hunedoara, un Petrolul Ploiești sau un Jiul Petroșani, un Farul sau un Oțelul, o Poli Timișoara sau Iași, o UTA, o FC Baia Mare a lu’ Mateianu și, mai ales, deasupra tuturor, măreața Chimia Rîmnicu Vîlcea. Pe oasele și tendoanele jucătorilor din aceste echipe, mai mici și mijlocii s-au înălțat mîndre rezultatele lu’ Steaua sau Dinamo, s-a construit și epoca de aur a echipei naționale (trei calificări consecutive la Mondiale, bașca Europenele, bașca alea-alea…). Povestea s-ar putea lungi mai mult, pînă aproape de zilele noastre. Fără echipele mici și mijlocii, tăticule, nu există campionate mari.
De aceea, încă o dată, implorăm: opriți această competiție absurdă, opriți acest sistem competițional absurd! Mai dați o șansă războiului – dintre cei mari și ăi mijlocii sau chiar mici. Lăsați Liga 1 în pace, fără tîmpenia de play-off / play-out! Întăriți-vă Liga 2 și Liga 3, domnilor! Sînt semne bune, acum ar fi cazul să mai faceți și vor ceva. Hai, băieți de la LPF și FRF, hai că se poate! Hai România!
