Articole ce conțin cuvântul cheie: Biblia

– Mihai, am o mică nedumerire legată de descrierea Mea. –Vrei să știi ce-a vrut să spună aici autorul, Doamne? –Nu fi obraznic! Dar da, fix asta. – Te ascult, Doamne. –Din ce scrii tu aici, nu rău, de altfel, ar rezulta că Eu am plete albe și barbă albă de patriarh. –Religia creștină, asemeni celorlalte religii abrahamice, e una profund patriarhală, Doamne. –Dialectic corect. Și că vorba Mea e clară… –Cuvîntul Domnului trebuie înțeles de toți. –Just. Și că port […]

– Mihai, nu-Mi place că te lași condus de antipatiile personale, începu Dumnezeu cu duhul blîndeții. – Doamne, sînt Luceafărul poeziei românești. Nemuritor și rece. Deasupra tuturor meschinăriilor. – Atunci explică-Mi de ce ai făcut harcea-parcea din scena cînd Lazăr iese din mormînt. – (repetă mirat) Harcea-parcea? (șoptește speriat către bădia) Țărane, ai uitat cumva în manuscris amintirea în care apostolii urlă „Apocalipsa cu zombie!“ și îl vînează pe Lazăr cu drujbe pînă îi bagă un țăruș în inimă? Băi, […]

Trecuse o săptămînă. Destul pentru Dumnezeu să facă întregul Univers și prea îndeajuns pentru Eminescu să facă o boacănă universală. –Ce-mi făcuși, Eminul meu iubit? –Doamne, dacă încerci s-o imiți pe Veronica, dă-mi voie să-Ți spun că ea nu mi-a zis niciodată astfel mînuind un par plin de cuie. Sigur, mai puțin atunci cînd i-am zis „Iubita mea, azi vom zbura ca nouri lungi pe șesuri… Adică fumăm iarbă, lasă naibii mătura la locul ei!“. Este această amenințare cu violență […]

–Bine, nene Iancule, hai să zicem că adresa exactă a ieslei o lăsăm încurcată. Se poate să fie pe strada Sapienții, se poate să fie pe strada Pacienții, asta n-au decît să dezbată teologii. În definitiv, n-ar fi prima chestie ridicolă pe care o dezbat. De fapt, ar fi chiar un pas înainte. Să trecem la prima minune, pentru că am o mică problemă cu frazarea… –Ce problemă, Doamne? – „Și atunci Iisus a umplut cu vin Cana Galileii.“ –Probabil […]

Din episodul precedent: Dumnezeu, deși omniscient, îi dă în sarcină lui Caragiale să scrie Biblia. Luceafărul dramaturgiei românești o face după mintea și asemănarea sa, moment în care Dumnezeu devine omniscos din pepeni și vine să-i ceară socoteală. –Dar mai bine să lăsăm povestea asta cu Potopul, spuse Dumnezeu. – Curat s-o lăsăm, fu de acord Caragiale. –Și să-mi spui de istoria… –De-aseară? întrebă Caragiale, nesigur dacă trebuie să ceară iertare pentru căderea repetată în păcatul preacurviei sau să mulțumească […]

–Caragiale, te-am ales să-mi scrii cartea de căpătîi! –Biblia, Doamne? Dar n-ar fi mai bun Eminescu? E geniul nostru național și, oricum, jumătate din populația analfabetă funcțional e ferm convinsă că el a scris-o. –Cînd o să am nevoie de un tratat de botanică despre plopii fără soț fii sigur că o să apelez la el. Pînă atunci, te prefer pe tine. –Fără falsă modestie, dar de ce, Doamne? –Te cheamă Ioan și Luca. Practic, ești doi evangheliști la preț […]