Din episodul precedent: Dumnezeu, deși omniscient, îi dă în sarcină lui Caragiale să scrie Biblia. Luceafărul dramaturgiei românești o face după mintea și asemănarea sa, moment în care Dumnezeu devine omniscos din pepeni și vine să-i ceară socoteală.
–Dar mai bine să lăsăm povestea asta cu Potopul, spuse Dumnezeu.
– Curat s-o lăsăm, fu de acord Caragiale.
–Și să-mi spui de istoria…
–De-aseară? întrebă Caragiale, nesigur dacă trebuie să ceară iertare pentru căderea repetată în păcatul preacurviei sau să mulțumească Domnului că nici una din cele două muze nu i-a dat sifilis.
–De istoria Nașterii Fiului Meu. De ce n-ai scris un rînd despre Sfînta Seară a Crăciunului? Ce-o să cînte peste veacuri Ștefan Hrușcă, nene Iancule?
–Să mă ierți, Doamne, da’ m-am lovit de cestiuni importante la ordinea zilei!
–Băi, scrii despre o chestie petrecută acum aproape două mii de ani, am dubii că ar mai fi ceva care ar putea fi considerat „la ordinea zilei“.
–Dumneata ai dubii, Doamne? Nu se poate!
–Ba se poate, monșer. De fapt, altfel nu s-ar putea.
–Păi, cum să ai dubii așa omniscient?
– Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum, incultule! Dar să revenim: dă-mi un exemplu de cestiune atît de insurmontabilă.
– De exemplu, unde pun ieslea?
Dumnezeu își făcu discret o cruce.
–La Viflaim, păgînule! tună Domnul.
–La Viflaim, la Viflaim, desigur, da’ unde? Pe strada Pacienții sau pe strada Sapienții?
–Monșer, dacă tu vrei într-adevăr să te joci de-a căldură mare cu mine să știi că-ți pot îndeplini pe loc dorința, zise Dumnezeu cam printre dinți.
– Vai de mine! Doamne, adică gîndeşti că am vrut pentru ca să-ţi fac un atac? Îmi pare rău!
–Nu, nene Iancule, dar vreau să zic să nu te mai oprești în detalii lipsite de însemnătate.
–Ba s-avem pardon, astea sînt detalii de maximă însemnătate. S-a născut Iisus pe strada Sapienții, pentru că Fiul Domnului este binecuvîntat cu darul înțelepciunii, sau pe strada Pacienții, pentru că trebuie să fie răbdător cu oamenii, care sînt idioți? Din această dilemă nu puteți ieși… Și apropo, fără supărare…
–De ce m-aș supăra, monșer?
–Pentru că Tu i-ai făcut pe oameni, Doamne.
–Eu i-am făcut doar pe Adam și Eva. Pe restul i-ați făcut voi. Și, vorba ta, fără supărare, se vede.
12 vizualizări
