–Bine, nene Iancule, hai să zicem că adresa exactă a ieslei o lăsăm încurcată. Se poate să fie pe strada Sapienții, se poate să fie pe strada Pacienții, asta n-au decît să dezbată teologii. În definitiv, n-ar fi prima chestie ridicolă pe care o dezbat. De fapt, ar fi chiar un pas înainte. Să trecem la prima minune, pentru că am o mică problemă cu frazarea…
–Ce problemă, Doamne?
– „Și atunci Iisus a umplut cu vin Cana Galileii.“
–Probabil cea mai bună frază din toată Biblia. Nu vreau să mă laud, dar a făcut minuni în convertirea la dreapta credință. Imediat ce-o aud, toți vor să-L primească pe Iisus în casa lor și să fie făcuți galileeni.
–Cana, bre? întrebă dezgustat Dumnezeu. Chiar așa, cu cana?
–Doamne, jumătate din target-ul Tău de pe-aici are încă buda în fundul curții, crezi că de Prosecco și pahare de cristal le arde lor? Și apropo, „bre“?
–Am jumătate de normă și la mahomedani, recunoscu Dumnzeu. Dar să revenim: adevărata minune a fost să transforme apa în vin la o nuntă din Cana Galileei. Ți-aș fi recunoscător dacă ai trece exact.
–Nu cred că e o idee așa de bună… mormăi vag negativ Caragiale.
–Adevărul nu e o idee bună? Într-o carte care e cuvîntul Meu?
–Doamne, adevărul e că noi, pe-aici, ne vom îmbăta politic zeci de ani cu apă chioară și vom transforma în capul statului inși care sînt echivalentul moral al bortei curului. Și nici de asemenea minune nu ne vom minuna prea mult. Prin urmare, cam cît de impresionantă crezi că e o transformare…
–APĂ! ÎN VIN! insistă Dumnezeu.
–De acord, da’ petrecută la o nuntă, insistă și Caragiale.
–Și ce, voiai să fie cumetrie?
–Nu neapărat, putea să fie și Lăsata Secului, tot aia era.
Dumnezeu inspiră adînc și, mîngîind un fulger întru cucernică așteptare pentru moment, zise cu un calm clasificabil drept olimpian, dat fiind că El, personal, nu-și stabilise reședința pe nici un munte în particular:
–Explică, monșer!
– Așa e tradiția la noi, Doamne: mergem la nuntă și ne aghesmuim în așa hal încît, de prea mare sfințenie, facem una de se minunează toți! Bine, e mai impresionant să faci o minune pe trezie, da’ nici una făcută cînd abia mai ții capul pe masă nu e de lepădat. Degeaba mă privești urît, Doamne, știu că mă înțelegi. Păi, crezi că nu știm de ce vei fi român la 1918 și vei rîndui să facem Marea Unire?
–Ia zi, de ce?
–Ca să spui, cînd te crucesti privind la noi, „România Mare Mi-e grădina!“.
–Mai am puțin și încep să fiu mulțumit că măcar n-ai scris despre Halba Galileei și bere, murumură Dumnezeu.
–Nu în Evanghelia după Ioan…
–Le-ai scris diferit, păcătosule?
–Ce să fac, Doamne, nu m-ai făcut militar, să știu să plagiez cu nesimțire!
7 vizualizări
