N-avem oști, dar iubirea de roșie e un zid
miercuri, 12 august 2020 -
Nu este nicio exagerare să spui că, prin anii ’90, românii stabiliți la New York plângeau mai tare după gustul roșiilor din România decât după cei dragi rămași acasă. Papilele gustative aveau convulsii în limbile românilor din America, iar dacă amintirile roșiilor se combinau cu halucinația gustului de telemea de oaie și cu aroma cojii crocante de pâine intermediară, înmuiată țărănește în zeama lăsată de roșii, atunci depresia năimitului era gata. Dar nu trebuie să judecăm pripit această melancolie transatlantică a […]
