Am trecut câteva zile pe la Cluj, să țin aproape, am zis, de capitala civilizației românești. M-am strecurat printre munți de gunoaie și haite de șobolani înfometați, și în 35 de minute am fost la Cluj. Din aeroport am luat metroul până în centru. Asta mi-am imaginat cum o să fie la următorul TIFF, când harnicul și slugarnicul Boc își va duce la capăt viziunile.
Curat, civilizat și scump, așa cum îi șade bine oricărei afaceri imobiliare, Clujul are și el problemele lui.
În fiecare dimineață mi-am băut cafeaua la „Che Guevara”, în piața centrală. O terasă printre alte terase. Și, în fiecare dimineață, la „Che Guevara” se înființa celebrul publicist, om de cultură și fumător de trabucuri Octavian Hoandră. Tavi Hoandră. Avea tot timpul o atitudine degajată, dezumflată, de concediu. Îl urma boarea unor șlapi târșâiți. Își aprindea trabucul și aplica o privire rotativă – nu neapărat să vadă, cât să fie văzut. Din păcate pentru el, invitații de la TIFF nu l-au văzut pe Torenți, așa că ghinion. Tavi Hoandră nu și-a pierdut însă nici o clipă încrederea în sine. Jarul trabucului pulsa mai departe ca centru imobil al tuturor acestor nenorociri prin care trece țara.
Într-una din aceste zile, Tavi Hoandră vine la terasă și se așază în spatele meu. La masa domniei-sale, un domn. Vorbă, smoltoc ardelenesc, seriozitate de s-o tai cu cuțitul, profesionalism pe masă de nu avea domnișoara unde să le așeze cafelele. Era trecut de ora zece, soarele ajunsese în vârful dealului, încălzea umbrelele, trecea peste oraș cu așa o viteză de ziceai că are boala CFR-ului. Ați înțeles, cam băltea treaba…
Nu trăgeam cu urechea la ce spunea Tavi Hoandră, însă chiar și-așa am auzit. Îi spune colegului de masă:
– Am înțeles că vor să mă pună la TVR. Îți dai seama că experiență am.
Mi-a venit să mă întorc spre el și să-i zic: Bă, ești nebun?
S-a auzit și colegul bolborosind ceva. Brusc, mi s-a făcut mai cald cu zece grade.
Peste vreun sfert de oră, Tavi Hoandră s-a ridicat de la masă și, agale, s-a îndepărtat. Avea o pereche de blugi largi, gri, iar pe un crac era desenată fața cuiva. De la genunchi până spre bucă.
A plecat, în jurul lui se roteau experiența în televiziune și câteva versuri din Coșbuc.
2.096 de vizualizări
