Am văzut că o să apară în curând un film despre Neil Armstrong. Se numește First Man, dar e tradus în română ca Primul om pe Lună, probabil ca să nu creadă oamenii că e un film biografic despre Adam. Și e bine că se evită confuzia. Cine ar vrea să vadă un tip cu coastele scoase, care umblă gol printr-o grădină și e păcălit de soție să mănânce mere, deși n-are voie?
E un obicei prost al traducătorilor de la noi: să dea niște titluri foarte explicite și bombastice filmelor străine, deși ele în original încearcă să-și păstreze o demnitate reținută, o concizie misterioasă. În română, dimpotrivă, toate filmele devin niște producții de serie B pe care le pune la video un băiat din Regie care-a strâns bani să-și ia aparat și casete de la vaporeni.
Night School nu e tradus Seralul, cum ar fi normal, ci Loserii de la Seral, ca să nu credem că e o dramă plictisitoare cu un băiat care urmează un liceu, dar și lucrează în paralel. Un oarecare I Still See You e, în română, Blestemul celor rămași, ca să fie clar că-i un horror despre blesteme, nu o comedie cu oftalmologi. Nu e greu să vezi care e direcția. Clickbait-urile din presa online, titlurile de tabloid care-ți iau ochii ca să intri și să citești articolul ajung acum și la cinema. Nu mai lipsea mult și Titanic se chema Vaporul groazei, Home Alone era tradus Singur acasă de Crăciun cu hoții la ușă (copil fiind), iar The Terminator 2: Judgement Day – Terminatorul 2: Ziua judecății. N-o să-ți vină să crezi care a fost sentința.
