Vlad Ivanov (Domnu’ Bebe din 4,3,2) scoate limba la tine, poartă pe cap o pălărie desenată din topor în Photoshop şi se face că trage cu praştia-n fotograf. Spectacolul continuă: „Vlad Ivanov este din Generaţia Tom Sawyer“ scrie jos de tot, acolo unde-ar fi trebuit să fie pantalonii de Tom Sawyer ai lui Vlad Ivanov (Domnu’ Anghelache din Poliţist, adjectiv). Devine clar că lucrurile au scăpat de sub control atunci cînd afli că şi Geanina Corondan, Sanda Nicola, Elena Gheorghe, unul dintre tipii ăia foarte enervanţi de la HQ, combinatozaurul din reclamele la Vodafone şi, printre alţii, Irina Margareta Nistor (pe care chiar o cred) fac parte, cu toţii, din „Generaţia Tom Sawyer“. Singurii care nu fac parte par a fi contemporanii lui Tom Sawyer: Hucleberry Finn, Becky şi Joe Indianul.
Nu e banc. E o campanie de marketing „inedită”, susțin unii jurnaliști rămași și ei fără cuvinte, constînd într-o serie de imagini în care diverse personalități fără vreo legătură precisă (sau logică sau identificabilă) cu Mark Twain poartă niște costume care seamănă întrucîtva cu alea din film*. Din cîte-am înțeles, mesajul e că dacă ai citit Aventurile lui Tom Sawyer cînd erai mic poți intra, alături de toți oamenii normali, într-o mare familie. E bine de știut pentru cei cărora li s-a urît să facă parte din „Generația Morcoveață”.
De ce tocmai acum, cînd aniversăm 177 de ani de nașterea marelui scriitor american și 102 de la moartea sa? Sînt convins că nici măcar regizoarea Hermine Huntgeburth nu știe (așa cum nu știe multe lucruri care privesc strict regia). Ei i s-au dat niște bani ca să facă un film după o carte celebrissimă și doar nu era fraieră să refuze. Dar să zicem că nu asta e problema, întrucît chiar nu e. Întrebarea corectă e de ce Joe Indianul are o față de corcitură ariană gata să eviscereze toți negrii din landul Mississippi și de ce atît Tom Sawyer, cît și restul personajelor lui Mark Twain vorbesc încontinuu nemțește. Păi să vă spun de ce: pentru că avem de-a face c-un film german, turnat în România. Ceea ce explică, pe undeva, de ce Alexandru Papadopol joacă rolul avocatului mototol al bețivanului Muff Potter, cît și faptul că această producție datată 2011 a fost lansată, conform imdb.com, doar în Germania și Rusia. Iar acum, după ce a înregistrat un succes vag planetar, a venit și rîndul nostru să facem marketing inedit pentru o ecranizare la fel de proaspătă și originală ca un bloc motor de Volkswagen Golf 2.
La vremea mea, am citit Aventurile lui Tom Sawyer de trei ori. Și tot de trei ori era să ațipesc nepoliticos urmărind această ecranizare inginerească, destul de fidelă romanului și uluitor de banală în general. În afară de oboseală, s-au acumulat următoarele: un scenariu crispat și împiedicat, incapabil să reproducă vioiciunea și valențele umoristice ale textului original; o regie convențional-criminală, care sugrumă sistematic orice speranță că acest film va avea vreodată succes în afara unui program de televiziune, matinal; un casting potrivit pentru o docu-drama despre cîrnații bavarezi (e clar, Irina Margareta Nistor era mult mai potrivită în rolul mătușii Polly); și un setting dezarmant de idilic, despre care presupun c-a rezultat din scanarea unor cărți poștale și animarea lor prin varii procedee CGI.
E drept, puștanii din rolurile principale se achită onorabil de sarcină și au niște fățuci simpatice, care vor face furori în rîndul fetițelor din clasele pregătitoare. Dar problema e că acest film scremut și inutil le va creea copiilor cărora li se adresează în principal o impresie profund greșită despre Mark Twain. Iar realitatea e că Mark Twain avea umor, stil, originalitate și bunul obicei să funcționeze ca un scriitor, nu ca un motoraș cu abur în mijlocul fluviului.
* Tom Sawyer (Germania, 2011). Regia: Hermine Huntgeburth. Cu: Heike Makatscg, Leon Seidel.
Dacă doriţi să recomand
1) Gangster No. 1 / Gansterul nr. 1 (Anglia-Germania-Irlanda, 2000; regia: Paul McGuigan). La Cinemax 2 – sîmbătă, 6 octombrie, ora 23,40. Londra, sfîrşitul anilor ‘60. Doi gangsteri se luptă subtil, la nivel psihologic, pentru supremaţie în branşă, iar unul dintre ei se descurcă iniţial mai bine, înscenînd o crimă, îmbîrligînd o femeie. Filmul e pe alocuri good, great, magic (vorba unui personaj) şi-n general se descurcă foarte onorabil pentru un film cu gangsteri fără Joe Pesci.
2) True Grit / Adevăratul curaj (SUA, 2010; regia: Ethan & Joel Coen). La HBO – duminică, 7 octombrie, ora 23,25. Remake al clasicului omonim realizat de Henry Hathaway în 1969 (cu John Wayne, Robert Duvall şi Dennis Hopper), nu este exact ceea ce v-aţi fi aşteptat din partea fraţilor Coen. E mai convenţional şi mai liric decît prevede stilul casei, dar compensează prin imagine şi Jeff Bridges.
3) The U.S. vs. John Lennon / SUA versus John Lennon (SUA, 2006; regia: David Leaf, John Scheinfeld). Adevărul e că nu-i cel mai fericit documentar despre viaţa şi opera distinsului muzician care iubea pacea, făcînd destul de mult sex militant cu Yoko Ono. Dar se poate dovedi foarte instructiv pentru puştii care cred că John Lennon era tipul ăla genial, cu ochelari, care a făcut milioane vînzînd tricouri cu mecla lui. D.V.
