Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Tunarul de oțel

Zoom Tunarul de oțel

Colonelul Alexandru Tomoroveanu stăpînea la perfecție arta preciziei. Nu doar că s-a născut la timpul și momentul potrivit pentru a prinde evenimentele în poziția optimă, dar a și ales profesia exactității, milităria, pe care a dus-o pe culmile fanatice ale rigorii. Puțini dintre cei care l-au cunoscut se îndoiau că ofițerul Tomoroveanu are un ceasornic în inimă după care vorbește și se mișcă. Acțiunile lui, fie ele domestice sau publice, păreau să se deruleze după un calcul intern bine pus la punct, fără să existe surprize și suspans, fără ca micile slăbiciuni și inegalități umane să dea cel mai mic semn de viață. Era, după cum s-ar spune azi, un android.

Cînd a izbucnit războiul, colonelul Tomoroveanu se afla la comanda celui mai bine instruit regiment de artilerie. Era singurul ofițer din armata română care nu avea incertitudini, singurul care știa cu exactitate ce e de făcut, încotro trebuie mers, cum trebuie luptat și, mai ales, cum poate fi pierdut războiul cu pagube cît mai mici.

Regimentul 6 Artilerie, pe care îl comanda cu autoritate, se coordona perfect cu ordinele sale, se alinia și se deplasa în disciplină totală, avînd mișcările sincrone ale unui banc de sardine care înotau pe uscat. Regimentul a participat la marile bătălii de la Brașov și de pe Valea Prahovei, pierdute de armata română, dar optimizate de artileria inflexibilă a colonelului Tomoroveanu, care a distrus o parte din bateriile germane înainte ca ele să apuce să tragă. Retragerea, din care colonelul făcuse o artă marțială, s-a produs cu mare acuratețe, sub protecția tirului regimentului 6 Artilerie, care a permis tuturor efectivelor române să o ia la sănătoasa nevătămate.

În 1917, cu prilejul marii bătălii de la Mărăști, colonelul Tomoroveanu, ajuns pe funcție de general de brigadă, a echilibrat frontul, bombardînd infanteria și mecanizatele lui Mackensen în punctele vitale. Nimeni nu înțelegea cum, cu un număr de zece ori mai mic de ghiulele trase, Tomoroveanu reușea să obțină efecte de trei ori mai mari decît restul unităților de artilerie. Totul decurgea, însă, din vocația lui pentru calcul și exactitate, din meticulozitatea nebună pe care o punea în pregătirea fiecărei acțiuni.

Între 1918 și 1920, cu prilejul operațiunilor postbelice, generalul de brigadă Alexandru Tomoroveanu a fost prezent în toate teatrele cu instabilitate tactică, venirea lui echilibrînd imediat situația și lămurind, cu o salvă bine sincronizată, rezultatul luptei.

A fost decorat cu mult sub meritele sale, iar statuia pe care o merita încă își așteaptă sculptorul.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint