Nu-i vorba despre Guardiola, e vorba despre noi, microbiștii de pe aceste meleaguri. Multora le-a intrat în reflex, parcă, să fie suporteri de rezultat, să se dea rapid cu învingătorii, cu cei mai puternici… S-au și deprins să se delimiteze de România, chiar dacă România, asta e, rămîne unica noastră echipă națională, în orice hal s-ar afla, alta n-avem. Astăzi, după strălucitul triumf din finala Champions League, plaiurile mioritice s-au umplut de fani fideli ai lu’ Manchester City. Oare cîți erau acum zece ani, să zicem? Atunci cînd Mbappé și qatarezii de la PSG vor cîștiga în fine Liga Campionilor, frate, o să descoperi cîți românași erau pesejeiști din tată-n fiu.
Legat de Nea Pep, un fenomen asemănător s-a produs la noi și pe vremea Barcelonei Maxima, din Era Tiki-Taka. Ai fi jurat că românii toți de pe Nou Camp se trag, că sîntem feciori de daci și catalani. Stilul echipei de atunci era încîntător, nu zicem. Totuși, în virtutea dreptului de a respecta diversitatea de opțiuni stilistice, unora ni s-a părut cam plictisitor – lipsit de directețe, o formă rafinată și barocă a jocului de-a plimba mingea. În plus, am zice că Guardiola, în respectiva fază, a fost un vizionar cu juma’ de normă. Cînd antrenezi o echipă c-un Messi în plină ascensiune și cu Xavi-Iniesta în vîrf de formă, mersi, tată! Cine nu și-ar dori să aplice pentru postul de antrenor vizionar?
Ajuns în Insulă, la Man. City, marele Guardiola (e un antrenor mare, pe bune!) a trecut la next level. Reinventîndu-se, practic, și-a adaptat din mers concepția filosofică. În căutarea sensurilor profunde ale fotbalului, a tot experimentat – de vreun miliard și ceva, mărunțiș pentru transferuri, pe banii șeicilor. La capătul acestui drum al cunoașterii, ucenicul vrăjitor Pep a împlinit un vis: a descoperit încă o dată piatra filosofală și Urecheata, celebra cupă a Champions League, prima din istoria Man. City. A mai desprins și o concluzie despre fotbalul contemporan: un vizionar n-ar fi atît de mare dacă n-ar dispune de niște bugete și mai mari!
Prin urmare, ne reînnoim invitația către dragul nostru Josep Guardiola. Dacă tot știe atîta fotbal, te așteptăm pe la noi, Pep, salvează-ne! Salvează și tu un club de la retrogradare, cum a făcut Neluțu Sabău cu U Cluj! Promovează și tu o echipă insolventă, ca Burcă, la Dinamo! Hai, Pep, știm că poți, ești un antrenor genial – unde pui tu mîna, totul se trasformă în aur! Apropo de aur, tare am fi curioși cum s-ar descurca Nea Pep dacă a avea pe mînă generația antrenată acum de fiul Edi și nu o generație precum aia care l-a făcut mare pe Tata Puiu. La o adică, ce fu Guardiola pentru neuitata FC Barcelona a fost, cu ani înainte, și Anghel Iordănescu pentru neuitata noastră reprezentativă… În pragul dublei de joc cu Kosovo și Elveția, stimați suporteri oportuniști, uitați comparațiile și fiți doar cu băieții noștri! Hai România!
