La 19 ani, Leon Lichtblau a legat firele bombei pe care Max Goldstein a plasat-o în Senatul României, în noiembrie 1920. Era o bombă artizanală, cu dinamită și ceas deșteptător, care, odată armată, nu mai putea fi oprită. Așa că, după ce presupusa victimă a lipsit de la fața locului, atentorii s-au văzut nevoiți să se mulțumească cu alți morți.
Leon nu era atît terorist și anarhist, cît comunist. Un elev de zece la Liceul „Lazăr“, pasionat de violență și furios în fața nedreptății sociale, nu avea cum să rămînă surd la ideile revoluționare puse în circulație de Comintern. Dar, așa cum orînduise istoria lucrurile, doar cei opt socialiști morți de foame și cei patru comuniști învinețiți la ochi de Poliție reprezentau pe atunci speranța în mai bine a sărăcimii române.
Leon a fost împins, așadar, în brațele lui Max Goldstein, un anarhist un pic mai versat, care avea soluții rapide, aduse din Rusia, gata să cutremure societatea cu radicalismul și cu forța lor explozivă.
Părinții lui Leon erau arhitecți, un motiv în plus ca copilul să ia parte la construcția unei lumi noi, care, ca să se poată edifica, avea nevoie de ruinele celei vechi. Iar ruinele n-au întîrziat să se arate cu ocazia primei bombe cu dinamită mînuite de Leon, care a umplut Senatul de moloz, de sînge și de mațe, a dărîmat ziduri și a omorît cîțiva exploatatori din Partidul Conservator, fără să-l nimerească, însă, pe cel vizat, senatorul antisemit Octavian Goga.
Ca și Max Goldstein, Leon Lichtblau a luat calea Moscovei, fiindcă la București era căutat cu lumînarea de toți cei care voiau să i-o pună la cap. Comunistul din el a adoptat ideile mîntuitoare ale lui Lenin și, o vreme, s-a pus la dispoziția revoluției bolșevice. Pregătirea lui de ucenic anarhist l-a făcut util în războiul contra albilor, cînd o sumedenie de căi ferate au sărit în aer mulțumită dibăciei de a lega fire în jurul unui ceas deșteptător. Într-un astfel de moment exaltat, Leon Lichtblau și-a luat numele de Adolf Cristi și i-a dat înainte cu dinamita, pînă a fost trecut la construcția socialismului.
În România nu se mai putea întoarce, fiindcă era deja condamnat la muncă silnică pe viață. Așa că a absolvit la Moscova studii economice și s-a lăsat repartizat la Oficiul Central de Contabilitate Economică al URSS. A muncit în folosul marelui popor sovietic pînă în 1937, cînd contabilitatea festivă și umflată, prezentată lui Stalin, n-a mai putut ascunde dezastrul din economia reală.
Toți contabilii de la OCCE au fost făcuți răspunzători și acuzați de spionaj în favoarea burgheziei occidentale. Leon Lichtblau a fost executat în 1938, la zidul unei întreprinderi sovietice de ciment, alături de alți patruzeci de experți contabili, după ce și-a mărturisit crimele necomise și i-a cerut iertare Marelui Conducător. N-a putut să-l scape de glonț nici măcar noul său nume, Adolf, pe care Stalin, în perspectiva invadării Poloniei, începea deja să-l pronunțe cu respect.
1.945 de vizualizări
