S-a terminat luna februarie, a venit seara Oscarurilor, am sărbătorit cu toții diversitatea, și progresul, și morala călduță, toți s-au luat de mînă într-o horă a bătutului reciproc pe spate care a făcut lumea mai bună. Ne-am făcut datoria de ipocriți în public, ne putem întoarce la filme care merită cu adevărat să fie văzute.
Pornit de la grija pentru detaliu a unui sado-masochist chinez și înzestrat cu talentul de a oblitera lîncezeala al unei găleți cu apă înghețată, Vice e povestea monstruoasă a lui Dick Cheney, politician, republican, birocrat și nemernic în toată puterea cuvintului. „A real Dick of a man”, cum ar spune americanii dacă n-ar fi inculți și ar înțelege subtilitățile limbii române.
E foarte probabil ca, pentru mulți, Cheney să fie azi o amintire ștearsă și îndepărtată a anilor 2000. O păpușă umflată și obedientă a regimului Bush jr. Cu o mică nuanță: din cînd în cînd, W. părea doar o marionetă dezarticulată, acționînd alandala pentru că firele se încurcaseră din greșeală. Întîmplător, asemenea accidente aveau loc cînd Dick se scărpina neatent în cur.
Războiul din Irak, tortura ca mijloc de expresie a democrației, supravegherea eliberată din strînsoarea legii, puteri prezidențiale mult peste nivelul despoților medievali și multe, multe alte măgării revoltătoare sînt pe nota de plată a lui Bush deși au fost comandate de pofticiosul Dick, un băiat simplu din Wyoming care a găsit că drumul către puterea supremă poate trece prin Biroul Oval doar după ce a făcut deja autostradă cu șase benzi pe sens în biroul vicelui.
Atent la nuanțe și necruțător în detalii, filmul rămîne fidel imparțialității pe care regimul Cheney a ostracizat-o din mass-media și prezintă faptele, lăsînd oroarea, revolta, hazul de necaz sau reflecția amară la latitudinea privitorului. Într-o perioadă în care produsele media cu caracter politic pun predica deasupra faptelor și părerea, de multe ori de un subiectivism tîmpit și mercenar, deasupra adevărului, Vice este o gură de oxigen proaspăt și savuros.
Mai mult, e impresionant că McKay rămîne imun la sila pe care o provoacă protagonistul unui om de bun-simț și nu simte nevoia nici măcar un moment să-l transforme într-un monstru. Fie că pune la cale o mîrșăvie politică sau renunță la lupta pentru președinție pentru a atrage tirul concurenților asupra fiicei sale nițel cam lesbiană, Dick rămîne un om. Abordare curajoasă într-o eră în care țărănia caricaturală a devenit satiră și probabil complet de neînțeles pentru justițiarii care nu înțeleg că adevăratul progres și adevărata civilizație stau în acordarea prezumției de umanitate pînă la final, cînd instanța morală a fiecărui spectator va decide.
Ascuns în spatele machiajului abundent, al prosteticelor și al ochelarilor de cobră, Christian Bale este paradoxal de bun: se metamorfozează într-un personaj a cărui aparentă banalitate și lipsă de charismă l-au ajutat să se strecoare șerpește în vîrful Puterii, dar nu este plictisitor nici măcar o fracțiune de secundă. Din contra, aș spune că fostul Batman și American Psycho pune în rolul său fascinația pe care o suscită victimei un șarpe cumplit de veninos. În fine, ca să revenim în zone mai bătătorite metaforic, să spunem doar atît: Christian Bale joacă excelent, uneori poate mult mai bine decît a reușit vreodată frate-su Gareth în toată cariera lui la Real Madrid.
Vice. R.: Adam McKay. Cu: Christian Bale, Steve Carell, Sam Rockwell.
