Generalul Stan Poetaș avea un suflet atît de mare, încît corpul său căpătase rotunjimi de negustor pentru a-l cuprinde. O mustață veselă și doi ochi vioi întregeau aerul de om cumsecade în care umbla învăluit acest comandant iubit de soldați.
Stan Poetaș s-a născut în 1870, în satul Ulmu din județul Brăila, un loc abia dibuit de poștă, unde vînturile se încrucișau cu stepa. De mic a arătat o energie ieșită din comun atît la munca cîmpului, cît și la carte, așa că părinții i-au îngăduit să urmeze școala militară, care i s-a potrivit ca o mănușă. Sublocotenentul Poetaș avea statura unui țăran deprins cu truda și romantismul vechilor ofițeri îndrăgostiți de patrie. Cariera lui pe timp de pace a fost necontenit ascendentă, plină de misiuni și decorații. Roșeața din obraji și surîsul leneș din ultima fotografie depun mărturie despre viața din afara cazărmii, dedicată sărmăluțelor în foi de viță și carafei cu vin de butuc.
Războiul l-a găsit în uniforma de colonel, conducîndu-și regimentul împotriva trupelor germano-bulgare la Bazargic. Apoi, în marea bătălie de la Topraisar, dusă pentru apărarea Dobrogei, colonelul Poetaș a insuflat trupei sale un asemenea curaj, încît mașinăria de război a lui Mackensen a fost respinsă trei zile la rînd, pînă cînd rușii s-au retras de pe front și i-au lăsat pe români cu flancurile expuse.
Stan Poetaș s-a remarcat și în luptele de la Neajlov-Argeș pentru apărarea Bucureștiului, unde, printr-o acțiune temerară a unității lui, a capturat tunurile, materialul de război și 200 de soldați ai Diviziei 217 germane.
În 1917, la Mărășești, în fruntea Brigăzii 17 Infanterie, a respins eroic ofensiva în sectorul său de front. A luat parte la luptele de la Mărăști și Oituz cu același entuziasm și, în general, n-a ratat nici o încleștare cu adevărat decisivă.
În 1918, pe măsură ce revoluția bolșevică făcea să fiarbă regimentele rusești, Stan Poetaș a fost trimis să organizeze apărarea Moldovei și a Basarabiei. Rușii abandonau frontul și se retrăgeau în debandadă spre stepele de baștină, atacînd, în această retragere, satele Basarabiei și depozitele de muniție ale armatei române. De dincolo de Nistru veneau bande înarmate puse pe jaf, trimise de Moscova să țină sub teroare teritoriul care abia se alipise României Mari.
Generalul Stan Poetaș a dus în Basarabia un război necruțător, luptînd cu un inamic sîngeros și imprevizibil. Au fost multe acțiuni eroice, multe comunități salvate, mulți prizonieri luați. Stan Poetaș a reușit să preia controlul acestui front haotic și să curețe teritoriul de detașamentele rusești.
Așa că, în ianuarie 1919, un comando bolșevic pune la cale asasinatul. Generalul, însoțit doar de doi soldați, e atras într-o ambuscadă și, după ce luptă pînă la ultimul cartuș, cade secerat. A murit așa cum a visat, după ce România Mare obținuse documentele de identitate.
