Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Un film care imploră ștergerea memoriei

Zoom Un film care imploră ștergerea memoriei

E ceva inerent ridicol să-ți intitulezi pompos filmul Bărbați în negru și unul din cele trei personaje ale afișului să fie femeie. Sigur, titlul și-ar fi găsit justificarea dacă ar fi fost un porno de bună calitate, și cînd spun bună calitate mă gîndesc la cele mai depravate acte de la inventarea reproducerii sexuale.

Într-o notă puțin mai serioasă, același titlu ar fi fost elegant dacă ar fi avut talentul să fie necruțător de autoironic la adresa pompoșeniei asociate cu ideea de agenție federală exclusivistă și destinată masculilor. Nu e cazul.

Men in Black: International insistă să fie o comedie politically correct și să surprindă publicul cu glume nemaiauzite, care critică principial și justițiar și, foarte important, nu jignesc pe nimeni. Privit prin prisma ideologiei, umorul filmului este la fel de corespunzător ca și “Internaționala” cîntată la începutul ședinței de partid. Sigur, se poate argumenta, la limita cea mai de jos a ridicolului, că filmul are și o glumă. Da, are. Dar e atît de penibilă încît nu poți să rîzi la ea decît urmînd exemplul mîncătorilor de ortolan: cu prosopul în cap, plin de rușine că participi la un asemenea măcel al ideii de act artistic.

Nu sînt sigur dacă se pronunță pe ecran “persoane în negru” pentru că scenariul m-a forțat să mă induc interminent în comă, dar aș putea paria că obsesia politicii așa-zis progresiste a făcut textul să mărșăluiască în pas de gîscă înapoi, în vremurile în care ideologia ținea loc de gîndire critică. Spuneam mai sus că unul dintre bărbații în negru e femeie. Ideea în sine avea potențial: putea fi un extraterestru care a fost primit în rîndurile agenției, dar a încurcat borcanele sexuale și s-a metamorfozat în ce nu trebuie. Iar colegii săi n-au inimă să-i spună adevărul și se comportă cu ea de parcă ar fi unul dintre masculi. Alternativ, putea fi într-adevăr o posesoare de cromozomi XX care a văzut niște agenți în copilărie și vrea să devină una dintre ei pentru că vrea și e femeie puternică și independentă, și ea vrea, deci n-are sens să mai insistăm. Ghiciți care variantă a fost aleasă.

Chris Hemsworth a fost lăsat de casting fără barbă și de scenariu fără personalitate. Dacă mîndra cu care împarte afișul e o Mary Sue, personajul lui nu e nimic. “Show don’t tell” e o regulă veche de cînd povestirea, dar MiB: International nu joacă după reguli, pentru că regulile sînt făcute de bărbați. În timp ce arată absolut nimic în materie de evoluție a personajelor, filmul insistă să spună, așa cum spun și babele de la parterul blocului, tot ce vrei și ce nu vrei: ăla e cel mai bun, ăla e rău, ăia sînt și mai răi, despre restul nici nu merită să mai vorbim mai mult de juma’ de oră. Un festival al plictiselii și al jenei generale se așază peste sală precum se va așeza și praful peste edițiile DVD, Blu-Ray și mai știu eu care ale filmului de față.

Dar să încheiem optimist: primul Men in Black a fost un film simpatic, urmărit pînă de curînd de două continuări extrem de proaste. International duce cu mîndrie tradiția mai departe.

Men in Black: International. R.: F. Gary Gray. Cu: Chris Hemsworth, Liam Neeson, Tessa Thomson.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]