Din haos, Doamne, s-au născut și se întorc în haos, și-n naos cruci și-au tot făcut, li-i sete de pronaos… După tristețea deloc romantică a meciurilor cu Silkeborg, doar o parafrază la „Luceafărul“ marelui Eminescu ar mai putea să aline, în van, rușinea pățită de Steaua creștină, FCSB-Steaua. Căci, vai, vorba poetului: La Steaua care-a fost cîndva i-o cale atît de lungă, că mii de ani i-ar trebui lu’ FCSB s-o ajungă… Pont pentru pariori avizați: (re)citiți și mizați pe Eminescu, îl bate pînă și pe Cărtărescu!
Haos, de la haos pornirăm și tot la haos se întorc majoritatea comentariilor privitoare la FCSB-Steaua. Cam ăsta-i cuvîntul-cheie, capabil să definească o rușine istorică, acest 0-10 în dubla manșă cu niște neica nimeni ca Silkeborg (excelentă echipă!). În ograda și stîna fecesebistă, de la mic la mare, totul pare croit pe același tipar: haos pe teren, haos pe bancă, haos în opțiunile conducerii. În cele două meciuri cu danezii, jucătorii (că fotbaliști nu le putem zice…) s-au mișcat ca niște muște fără cap, au fost incapabili să lege și ei ceva, între ei, cît de cît. De asemenea, antrenorul Dică s-a întrecut în declarații penibile, chinuindu-se să justifice inacceptabilul. Auzi tu: că preferă să fie înjurat în grupe, nu în preliminariile Conference League, că o tragedie e cînd mor oameni, nu cînd te faci de rîs la meci și că, la o adică, au mai pățit-o și alții, de pe la case mari, au luat șapte-opt goluri într-un meci. Du-te Dică!… Cît despre inegalabilul patron și păstor Gigi, ce să mai zici, chiar este o poezie: cînd a zis că-l interesează doar campionatul neaoș, cînd că vrea să fie grande în Europa, cînd că cumpără combinagii de atac, cînd că vrea haidamaci de apărare, cînd că tineri, cînd că bătrîni, cînd români, cînd străini ș.a.m.d., cu declarații care s-au tot contrazis, de la o zi la alta. Doar bunul Dumnezeu mai știe ce-o fi, de fapt, în mintea acestui mare creștin… Umblă vorba că niște savanți ar fi elaborat teoria haosului. Ei bine, la FCSB-Steaua, haosul nu e o teorie. E practică de zi cu zi.
Cu toate astea, în ciuda umilinței istorice, tre’ să recunoaștem că FCSB-Steaua ne și reprezintă pe noi, poporul, într-o manieră specială. De ce? Păi, pen’ că are niște jucători destul de bunicei, doar că nu-s în stare să înjghebeze o echipă. Nicolae Dică, și el, știe ceva fotbal, e băiat bun, doar că pare prea moale în fața Șefului, motiv pentru care își pierde autoritatea în fața elevilor. Nea Gigi, la rîndul lui, e plin de bune intenții – dincolo de atîtea fapte filantropice, a dat bani adevărați pentru jucători de la cluburile românești, s-a îngrijit de trebuințele jucătorilor și ale clubului, a înființat o bază giugiuc în Berceni. Doar că ai drama copitatei care mai lovește în șiștarul cu lapte, adeseori dom’ Gigi s-a tot băgat acolo unde, practic, nu-i fierbea oala.
Pe scurt, fraților, uite d-aia FCSB-Steaua rămîne cea mai îndrăgită echipă din România, în ciuda recentei catastrofe. FCSB-Steaua, în haosul ei continuu și generalizat, exprimă, pe undeva, după cum ziserăm, ceva din specificul național, spre deosebire de anostul, meschinul și mai puțin simpatizabilul CFR Cluj (tot respectful, Bursucule). Sîntem talentați, inimoși, plini de bune intenții, doar că… Acum, mai nou, într-una din celebrele lui răsuciri, patronul FCSB zicea că se gîndește la un antrenor străin. Nu-i cazul, zău, mister Gigi! Poporul te are deja pe matale, un atît de experimentat antrenor străin. Străin de fotbal. Hai România!
Citesc cu multă plăcere rubrica d-lui Moțoc de la apariție și 95% am fost de acord cu cele scrise de domnia sa. Acum însă am cel puțin o problemă: ce va să zică FCSB-Steaua? Nu sunt susținător al CSA Steaua, faptul că legal au palmaresul echipei care a făcut istorie nu-i ajută cu nimic. Ce-ar fi ca Steaua (la fotbal) să rămână în Pantheon și să acceptăm că s-a stins fără urmași? Ce legătura au păcălicii oierului cu un (nu zic Hagi) Ștefan Iovan sau Adrian Bumbescu?
Imi zice un chibitar tot mai amarat (fost suporter, retras de vreo 15 ani): ,,Parca Becali la eliberare ar fi primit una dintre conditii sa faca praf tot ce-a mai ramas din simbolul castigatoarei Cupei Campionilor Europeni. Atat de bine-i regizata treaba ca umilinta sa fie maxima. Umilinta in sufletele celor care inca au mai ramas suporteri. Pacat de simpaticul Dica. I-au spus in cor apropiatii ‘du-te Dica’, da el mai avea o treaba importanta de facut. Sa plamadeasca cele 10 colive. Bine ca Dinamo-i in b si nu-s pusi si aia sa se faca de cacao ‘la nivel international’. Da’ tre’ sa aiba un pic de speranta ‘microbistul’ ca azi maine va fi gata ‘arena din Constanta’ si sa vezi atunci cum ne vor duce ‘liderii generatiei de aur’ spre culmile conferencei league. Doar produc numai lei (adica de doi lei, daca-i comparam cu fotbalistii care se tin bine-n ghete). N-o fi Champions, nici Europa (uefa pt nostalgici) da’ bine ca-i tot ‘league’. Deaia-i fain ca sa treaca procentul de analfabeti functional peste 80% pentru a nu face diferenta si sa se bucure ‘ca-s in grupe’. ” Am ajuns tot mai străini de fotbal!