La mulți ani! Fie ca 2024 să ne fie plin numai de bucurii!!! Aruncăm bradul, aruncăm grămezile de haleală care au expirat în frigider și încet-încet ieșim la înviorare, cu mișcări ușoare de încălzire. E și cazul, întrucît, dragi iubitori și telespectatori ai sportului românesc, anul ăstava fi unul de-a dreptul fierbinte, iar aici nu-i vorba doar de încălzirea globală.
Pe lîngă faptul că e mai lung decît alții (fiind bisect), anul 2024 lansează cel puțin două (așa cum le zice acum) „mari provocări“. Pentru noi, românii, în general, și pentru noi, microbiștii, în special, va fi un prilej de emoții, cu ocazia unor evenimente de-a dreptul cruciale: Jocurile Olimpice de la Paris și, mai ales, Campionatul European de Fotbal din Germania. În același timp, 2024 este și un an aniversar, că „comemorativ“ nu-i putem zice. Olimpic, se împlinesc 40 de ani de la Los Angeles ’84. Fotbalistic, se împlinesc 30 de ani de la World Cup ’94. Astea-s niște borne de referință pentru noi, ne-au purtat noroc americanii! În 1984, olimpicele și olimpicii noștri au obținut cel mai bun bilanț din istorie: 53 de medalii. În 1994, băieții din Generația de Aur, deși meritau mai mult, au realizat oricum o performanță ce nu mai fusese atinsă și ceva fi greu de egalat în viitorul apropiat: sferturi de finală la un Campionat Mondial de Fotbal. Deci poți pentru ca să te întorci și să zici…
În general, la început de an, lumea își pune o mare dorință. La începutul provocatorului an 2024, dorința asta ar fi două. Unu, legat de trecut: să nu-i facem mai mici pe marii noștri eroi de acum 30-40 de ani, să tot zicem că echipa din America juca cu curu-n poartă sau că la Olimpiada din ’84 n-a participat sportul din URSS și din tot blocul sovietic… Doi, legat de prezent: să nu ne mai jelim atîta, că ca-n America, la Olimpiadă sau la Mondiale, of-offf-ooof, nu vom mai fi vreodată… Dacă se împlinesc dorințele asteadouă, s-ar putea ca și viitorul să ne fie un pic mai bun. Chestia-i că prea ne-am învățat să tot căutăm noduri în papură și să ne tot tînguim–disciplina asta a devenit, cu adevărat, sportul nostru național.
Este un vis, probabil, dacă am crede că aceste dorințe de început (legate de trecut, prezent și viitor) se vor și împlini. Vor mai trece cîteva olimpiade și turnee finale pînă cînd vom reuși să ne plasăm adecvat, iarăși, în teren–fără mari aroganțe, da’ și fără tristețea celor ce-și tot deplîng micimea. Pînă atunci, fraților, asta e, aveți încredere în instituțiile sportului de drept! Pe partea olimpică, fără mișto, ne bazăm pe doamna Lipă (de la Sport/MAI) și pe domnul Covaliu (de la COR/MApN). La turneul final, iubitorii echipei naționale așteaptă o prestație bună și din partea domnului Burleanu (de la FRF/Alte Instituții, n-aveți voi treabă). Hai că 2024 va fi un an mai bun!… Hai România!
daca trecem de grupe la Euro… e un an bun.Mai ales ca e alt an