Pe 5 februarie a fost ziua Regelui. Să ne trăiți întru mulți ani, Majestate, bre, Gică! Gică Hagi a împlinit o vîrstă neimportantă (n.1965), nemuritor rămînînd. Indiscutabil, rămîne și cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, de la Balaci și Dobrin încoace. Azi, luni, în calitate de cetățeni ai republicii Oltenia, abia așteptăm să-l detronăm pe Rege. CSU Oltenia vs. Farul – acum, cînd scriem, nu se știe rezultatul. Știm doar că domnul Gică Hagi este o persoană și o personalitate aleasă. De pe această poziție, ne-a dat niște pase ofertante. Cum s-ar zice, ne-a ridicat niște teme la fileu, deși Gheorghe Hagi rămîne (doar) un enorm fotbalist, nu un voleibalist sau tenisman.
Într-un interviu recent, difuzat chiar în ziua aniversară, Regele declara textual: „Investesc în copii“. Iată o diferență semnificativă între monarhie și republică! Actualul nostru președinte declara, tot textual, că „alții investesc în case“. Gică Hagi și-a făcut căscioara lui, devenită ditamai viloiul. Pornind de la zero, strofocîndu-se cu ciulanii neinstruiți de la Ovidiu, a construit o bază sportivă, un stadion și o academie. Academia de Fotbal a lu’ Hagi – mai ales. „România educată“ – în fotbal – a fost un proiect care i-a ieșit regelui Gică, măcar parțial. Actualului președinte al României, deja se vede, i-a ieșit proiectul din părți. Trăiască Regele! În pase și onor!
Ca republicani, totuși, nu ne putem abține de la un mic comentariu. Este absolut lăudabil faptul că, înființînd academia, Regele a investit în copii. Cinste lui, slavă lui! Singura chestie e că, odată școliți, cei mai buni dintre copiii ăștia pleacă imediat spre zări mai calde și mai bănoase. Cine mai rămîne să facă performanță pe gazonul strămoșesc de la Ovidiu (Publius Ovidius Naso, poet latin 43 î.Hr. – 17 d.Hr.)? Hagi a reușit să creeze o academie superbă, comparabilă cu cele mai bune universități din România. Aceste prestigioase universități investesc la rîndul lor în copii, doar ca să-i pregătească pentru plecare. Puțini dintre copiii ăștia mai rămîn sau se mai întorc în țară, să joace cu tot sufletul pentru România, așa cum jucau Gică și ai lui. Pe scurt, ar fi o mică dramă națională: investim în copii doar ca să-i exportăm, cît mai repede, la prețuri mici, din păcate. Se vor întoarce într-o zi? Mai e destul de lucrat la proiectul ăsta.
Căci, tot de ziua lui Gică Hagi, am mai aflat o bîrfă venită din partea tizului și cumnatului Gică Popescu. Povestea „Baciul“ cum că Regele refuză să vină cu el la pescuit, preferă să se relaxeze în alt fel, conștient că trebuie să rămînă în formă, pentru realizarea obiectivelor importante pe care și le-a propus. Or, snoava asta ne trezi iarăși o suspiciune: Gică Hagi nu prea are umor. Da, mai avea cînd juca și strecura mingea printre cracii adversarilor. Mai are ceva umor și acum, rareori, cînd mai rîde șugubăț pe la conferințele de presă… În rest, însă, domnul Gică Hagi e concentrat doar pe fotbal. O fi de bine, o fi de rău? Lasă-l, dom’le, nimeni nu-i perfect. Într-o țară tristă, plină de umor, măcar Regele să fie un tip serios din cale-afară. La mulți ani, Gică Hagi! Hai România!
