Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței – episodul 9 –

Zoom Ziua Intendenței – episodul 9 –

În care Gheorghe Truțulescu are o inedită experiență cu un taxi de un tip mai special și aflăm care sunt planurile lui de a se reîmbogăți rapid.

(Rezumatul episoadelor anterioare: România se confruntă cu o criză nemaivăzută. Deocamdată, natura acesteia nu este cunoscută, dar toți încearcă să o rezolve cât mai rapid: președintele Dragoș Constantinescu, foștii președinți Constantinescu și Iliescu, E.B., mulțime, ostași, popor.)

Gheorghe Truțulescu luase primul taxi liber, cam pe la vreo trei kilometri de Sighet, și, știind că este urmărit, ceruse să fie dus până la vechiul aeroport de la Tămădău. Cum gardienii uitaseră să-i înapoieze cele două milioane de mărci pe care le avea la el în momentul încarcerării, Trutzi, cum era alintat de prieteni, nu prea avea bani să plătească un taxi-pirat până în județul Călărași. Dar cum era specialist în cercetare-diversiune, se hotărâse să vadă dacă anii de școală îi mai serveau la ceva. Acum se afla în faza de cercetare.

– Șefu’, porniți aparatul sau ne înțelegem noi?

Șoferul nu răspunse nimic, privind concentrat linia continuă peste care tocmai trecea în încercarea de a depăși un TIR turcesc, plin cu heroină de contrabandă.

– Să trăiască dom’ șofer, că ne-a dus și ne-a plimbat și nu ne-a accidentat! încercă Trutzi să destindă atmosfera. Taximetristul mai depăși un TIR și nu schiță nici un gest că ar fi auzit cântecelul vesel și în același timp fals interpretat de către colonel.

De-abia când, după 100 de kilometri, taxiul opri să-și facă plinul, Truțulescu se gândi cât de mult se schimbase țara în anii ăștia de pușcărie, dacă orice amărât de taximetrist din Maramureș își permitea un Hummer galben. Vru să coboare. Nu ca să-și întindă oasele, căci asta putea face liniștit și în mașină, ci ca să vadă cât mai costă benzina. Se gândise bine în pușcărie și, dincolo de notorietate, treaba cu țigările nu părea să-i mai aducă nimic în viitorul apropiat. Așa că se gândea să se reorienteze spre traficul cu benzină de brichete. Cu o rețea de distribuție bine pusă la punct, cu un marketing de gherilă, agresiv și necostisitor, ar fi putut face în scurt timp ca românii să aibă nevoie de benzină pentru brichetele lor Zippo. Chiar dacă nu se mai fuma decât pe ascuns, riscându-ți viața, un Zippo și benzina aferentă tot îți erau de folos. Cu ce să aprinzi capra vecinului? Cu ce să-i dai foc la vilă? Ce să ții aprins deasupra capului cât durează concertul sau până îți amorțește mâna? Clar că ăsta-i viitorul, mai ales că mașinile vor începe să meargă cu electricitate sau cu hidrogen sau cu apă. Un Zippo, niciodată!

Subjugat de aceste vise, trase cu putere de mânerul interior al portierei din stânga și rămase cu el în mână. Trase apoi de mânerul din dreapta și se întâmplă același lucru. Trecu la portierele din față, le încercă pe amândouă și, în final, se trezi cu patru mânere de ușă în mână. Straniu, dar toate aveau lipite pe ele niște hârtii mici, învelite în mult scotch.

Cum din mașină nu putea să mai iasă decât spărgând geamul (ceea ce, sinceri fiind, nu prea dorea să facă), Trutzi se apucă să citească biletele de pe mânerele interioare ale Hummer-ului 1 cu numărul MM 01 SMK. Pe toate patru biletele scria, cu aceeași impecabilă caligrafie de imprimantă laser, același lucru: „Banii tăi sunt la noi. Nu ne-am atins de ei. Dar, dacă îi vrei înapoi, va trebui să uiți de ideea cu benzina pentru brichete. Vrem să te întorci la țigări. Vrem să fii cel care ai fost înainte. Gândește-te bine, nu ai decât de recâștigat! Semnat: 3. P.S. Plătim noi drumul cu taxiul, nu te mai uita așa disperat la aparat”.

(Din episodul viitor: ce probleme ridică evadarea lui Truțulescu, cine este Adi S., cum se rezolvă, de obicei, o criză românească.)

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]