Mihai Radu vs Simona Tache: Despre enigma feminină

Misterul cu colți de argint

Cu ce se aseamănă un orb cu mîinile legate la spate încercînd să găsească un ac într-un car cu fîn, deși el stă la oraș și habar nu are de unde să ia un car cu fîn în care cineva, din considerente de neelucidat, a aruncat un ac?… Cu o femeie încercînd să se cunoască pe sine însăși.

După multele probleme ale lumii (hai să zicem toate) care apasă pe umerii ei (umeri care, chiar, au nevoie de niște exerciții de fermitate), femeia se află în fața supremei confruntări: cunoașterea de sine.

Ea e complexă, ciudată, ciudățică, bizară, Doamne, atît de neînțeleasă… Cam asta e tot ce-a aflat despre ea de cînd i-a căzut părul de maimuță de pe față și i-a dispărut curul de moș al primatelor.

Pentru a smulge o bucățică doar din acest infinit necunoscut are nevoie să devină un Jacques-Yves Cousteau (cu un fes mult mai mișto pe scăfîrlie, bineînțeles) care să plonjeze în oceanul care este ea însăși, în misterul adînc, de nepătruns, în bezna plină de neînțelesuri.

Aceste încercări le întristează foarte mult. Pe unele le fac să se simtă și proaste, pe lîngă urîte și grase.

– Dumnezeu m-a făcut mai complexă decît mă duce mintea să înțeleg, zic ele.

– Pînă la urmă, e condiția ceasului sau a oricărui alt mecanism, răspunzi tu.

Dar sînt și altele, care se consideră interesante prin faptul că habar n-au de misterul care sînt ele și care le chinuie și le frămînă inimioara ca pe-un aluat de gogoși, și-și dau atîta importanță, și se frăsuiesc în ele și se alintă…

Sînt cele care apelează la tine să le detectezi misterul:

– Așa, și mai zi-mi despre mine!…

Metafizică și sex tare

Nu e prea ușor de trăit într-un corp de femeie, într-adevăr. Știți cum sunt manifestațiile de stradă în care lumea agită pet-uri cu pietricele și strigă împotriva Guvernului? Ei bine, așa e și în femeie, doar că nu sunt hipsteri cu biciclete și bebeluși în brațe ăia care zbiară, ci hormoni. Mulți hormoni, fiecare cu bâzdâcul lui. Iar în cap are un Excel duduind de sarcini. Umblă vorba că, atunci când s-a făcut Creația, Dumnezeu a primit două brief-uri. Unul care conținea doar cuvântul „relaxat” și unul cu 60 de pagini de complicăciuni, care se băteau cap în cap. Ghiciți care era pentru femeie.

O altă variantă ar mai fi că ni se trage de la Socrate. Cică i-ar fi zis, într-o zi, nevastă-sa:

– Socrățele, am terminat mâncarea, am făcut și curat, am făcut și sex, când nu erai tu acasă, acuma hai să facem și noi ceva ca să ne salvăm relația, pe care ai distrus-o tu, personal, pe persoană fizică.

– Păi, și ce să facem?

– Nu știu, scoate-mă undeva, zi-mi ceva frumos, uimește-mă. Compensează cumva anii ăia mulți în care ți-ai neglijat familia.

– N-am timp.

– Atunci dă-mi măcar o idee de-o surpriză și mi-o fac singură.

– Cunoaște-te pe tine însuți!

Cu toate astea, nu e ușor nici să fii bărbat. E greu și în sufletul lor, e multă agitație, multă frământare, mult zbucium. Iată uriașa listă cu problemele metafizice care îi hăituiesc zi de zi, îi torturează, îi chinuie ca pe hoții de cai:

1) „Mi-e foame.”

2) „Aș vrea să fac sex.”

3) „Dar oare o am suficient de mare?”

Cartea „Femeile din de pe Venus, bărbații vin de la băut”, de Simona Tache și Mihai Radu, se găsește în librării sau poate fi comandată online de AICI.