Să spunem din capul locului: Dan Diaconescu e nimic. Și să întărim: nimic mult, de cîte șase-șapte ore, nimic în sensul cel mai inconsistent și depreciativ al cuvîntului.
Apoi să spunem: la fel au devenit cei care o țin toată ziua cu Dan Diaconescu, cel care e lipsit de valoare, cel care manipulează, cel care produce rahat și-apoi îl ridică la fileu ventilatorului.
Las aici la o parte argumentul cu telecomanda: nu-ți place, nu te uiți. Chiar și argumentul acesta nu mai trebuie repetat. E clar că dacă cineva nu l-a înțeles pînă acum e prea cretin să-l mai înțeleagă. Altceva este însă de mirare la cei care încă îl condamnă pe Diaconescu. Cea mai vîndută presă este presa tabloidă, pentru cretini. Cele mai urmărite emisiuni sînt emisiunile de un divertisment ultra-idiot. De ce atunci, existînd atîția proști, n-ar exista și unul ca Dan Diaconescu care să le bage troaca cu lături sub rît? Dan Diaconescu sau alt Dan Diaconescu, căci, e clar, dacă n-ar fi fost el, ar fi fost altul ca el. Despre asta vorbește chiar inconsistența personajului.
Există însă o nevoie a prostului de a se delimita de alți proști. Sînt rase și rase de proști.
Apoi, sînt ceilalți. Ceilalți zic așa: Dan Diaconescu este, de fapt, un băiat deștept care profită de pe urma proștilor. Le ia banii la fraieri.
Nimic din acest personaj nu arată că ar fi un băiat deștept. Cultivat nu e, dovadă lexicul lui care încape în cîteva pagini format A4.
Nu se folosește de proști, de banii proștilor, ca să-și facă o viață frumoasă: se îmbracă și se încalță ca un rahat care merge la o nuntă de rahați, își ia mașini de cocalari, pe scurt, își petrece vremea și își ocupă mintea cu toate prostiile cu care și le ocupă un cocalar mediu, un cocalar de rînd. Nu iese prin nimic din media unui îmbogățit al tranziției românești, lipsit de valori, dezorientat moral. Nici pe departe nu e Dănuț o minte calculată, nici pe departe omul nostru nu e vreun tip coordonat existențial, care și-a dat seama că, dacă vrea să facă bani, singura lui șansă în viață este să se folosească de acest talent de a-i fraieri pe fraieri.
Totul la acest personaj arată că este un țărănuș care se confirmă prin audiența pe care o face, prin babele și strîmbii care i se aruncă în brațe pe la mitinguri și întîlniri cu publicul, un personaj care, altfel, se retrage în scorbura acelei danturi devastate și își mestecă pe îndelete și cu durere gloria.
