Să nu-mi spuneți acum că Bittner a fost combinat și cu Băsescu!

Netam-nesam, fără ca cineva să fi adus vorba înainte, Băsescu l-a scos din dosarul Microsoft pe Bittner.

”Am văzut aventura bittneriană puternic lansată pe piață și susținută. În opinia mea, e o intoxicare. Acest dosar nu pornește de la declarațiile sau spovedania lui Bittner, despre care nu se face nici o referire aici”, zice șeful statului, pentru ca puțin mai jos să adauge: „Vă asigur că nimic din ce este în acest dosar nu provine de la Bittner”.

De unde pînă unde Bittner, și mai ales de ce? Lumea nici nu-l mai știe pe acest hoț bătrîn, îmbogățit la curtea lui Năstase și trecut cu arme, conturi și bagaje, imediat după alegerea președintelui Băsescu, în serviciul statului modernizat. Bittner e atît de uitat, încît trebuie să reamintim populației că el, împreună cu Petrache și Cocoș, au deșurubat de la PSD țevile prin care se scurgea cash-ul și le-au înșurubat la PDL. Au lăsat baltă, adică, mafia personală a lui Adrian și au pus-o pe picioare pe a lui Traian.

Există documente bancare care atestă rolul jucat de Bittner în operațiunile de spoliere a statului român și de mituire a oficialilor, el fiind, alături de alte vietăți dezgustătoare, distribuitorul de comisioane. Numai în operațiunea de sugere a Societății Naționale de Radiocomunicații prin ramificațiile corporației Omnilogic, Bittner a încasat în Cipru și Lichtenstein, de la Marklink Establishment, în perioada 2003-2004, 3.000.000 USD în cap. Banii se regăsesc în casele de vacanță, mașinile și ceasurile unora dintre miniștrii Microsoft de azi, ba chiar în studiile din străinătate ale copiilor lor. Legăturile dintre acești oameni și oamenii ca Bittner sînt mai profunde ca relația doctor-pacient. În fața omului cu valiza, ei se lasă, practic, la curul gol, iar această complicitate intimă și perversă durează, uneori, pînă dincolo de procuror. Alteori, nu.

După cum se va vedea în curînd, Bittner va fi sorbit de afacerea Microsoft și, imediat, de afacerea EADS. Nu-i un lucru care să-l bucure prea mult pe fostul satrap al Deltei. Bittner s-a mutat în America după ce și-a vîndut amenajările piscicole, ghiolurile, plajele și plaurii dobîndite de la Mătușa Tamara, dar i-a mers prost. Acum e falit și urmărit de fiscul american, așa că omul nostru își caută scăparea tot în România. Oamenii pe care i-a servit în regimul Năstase și cei pe care i-a servit în regimul Băsescu ar trebui să-i întindă o mînă. Numai că – al dracului ghinion – aici îl așteaptă un pocinog și mai mare ca în SUA.

Ce-i mai rămîne atunci unui făptaș bătrîn, încolțit de zbirii de pe două continente, care se zbate între dosare ca un șalău înconjurat de setci? Ce ultimă carte mai poate juca el în această poveste românească plină de țepe și de trădări? Păi, una singură: cartea martorului.

Un martor de talia lui Bittner are puterea unui întreg parchet, adică poate băga la pușcărie mai multă lume ca Morar și Kövesi la un loc. De aici și deranjul din senin al președintelui. De aici insistența acestuia de a reabilita un alcoolic dubios, dar cu ținere de minte, de ale cărui servicii distributive au beneficiat, poate, chiar apropiații domnului Băsescu.

Bittner trebuia să primească un semn că e protejat, iar sistemul judiciar trebuia să ia notă de asta. Pînă la urmă, sînt bune și televiziunile mogulilor la ceva. Nu, domnule președinte?