Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

2018 – Căderea Bilanțului

Zoom 2018 – Căderea Bilanțului

Muncitorii n-au de pierdut decît lanțurile. Ei au o lume de cîștigat – cam așa scriau tătucii Marx & Engels în Manifestul Partidului Comunist. Deviza noastră este (vezi și capul paginii) “Mai bine sport decît comunist!”. Deci, delimitîndu-ne, afirmăm: jucătorii n-au de pierdut decît bilanțurile. Ei au niște meciuri de cîștigat. Pronosportiști din toate țările, uniți-vă!

Am jucat cîndva (în secolul trecut) la Pronosport, dar la pariuri jucăm doar împotriva cîtorva prieteni apropiați, pe mize cu adevărat semnificative, colosale – un pix, un șut în cur sau o sticlă de ceva. Ne ferim de previziuni afirmate ritos, mai ales în epoca asta cînd, ca în orice perioadă tulbure, înfloresc tot soiul de vocali și falși profeți. La fel, n-avem nici un enorm apetit pentru bilanțurile sportive de la sfîrșitul fiecărui an. Bilanțurile se încheie mai ales contabil, pe partea economică, vorba aia. Altfel, în sport, sînt mai greu de calculat plusul și minusul. Cînd e vorba de discipline diferite, criteriile devin și mai dificil de stabilit. Cum faci departajarea între o performanță individuală și una de echipă? Pe cine să alegi între Simona Halep și Cristina Neagu? Amîndouă sînt niște fete de excepție, ambele-s Număru’ Unu în lume.

Orice om îi este frică de o anchetă, se știe. Nouă nu ne e frică de anchetele sportive realizate an de an. Dimpotrivă. Ni se par chiar simpatice, niște glume benigne, haioase jocuri de societate. E distractiv. Ai de adunat mere cu pere, tenis cu handbal, atacanți cu apărători, jucători din țară cu jucători din diaspora, antrenori stranieri din România cu antrenori români de peste hotare. Very funny! Cineva, oricum, va fi desemnat Number 1. În absența unor criterii cît de cît obiective (și, pe bune, nu se pot stabili niște criterii obiective), performerii/performerițele anului rămîn cu o bucurie autentică: au realizat ceva în 2018, iar acum participă la niște frumoase gale de premiere. Cine a ieșit pe locul întîi, zău, acum este prea puțin relevant.

Dacă am fi haters (ceea ce nu sîntem, deși e la modă) am zice că premiantele din 2018 și-au luat trofeele pe nedrept. Păi, ce sporturi mai sînt și astea? La handbal, doar hențuri, joc inexistent în zona mediană, o mulțime de ofsaiduri nesancționate. La tenis, bați mingea ca pe covoare, nu-ți pasă că te apropii de sfîrșitul celor 90 de minute regulamentare, normal că-ți permiți lovituri de la 11 m la fiecare tie-break. Iar la canotaj, ce să mai vorbim, plutești ca lebăda pe ape, habar n-ai ce înseamnă ăla un gazon imposibil, cum sînt atîtea pe la noi, indiferent de vreme. Da, fotbalul rămîne campion.

Or, chiar și nouă, celor cărora fotbalul românesc le-a ocupat viețișoara, ne vine peste mînă să facem o estimare a anului 2018, ca să nu mai zicem de o previziune. Sînt mulți profeți suspecți, repetăm. În anul acesta 2018, am avut de toate, și mai bune, și mai rele. Ne ferim să judecăm, că nu sîntem procurori sau ofițeri. Echipa națională a terminat anul fără înfrîngere, dar nu a obținut locul 1 în grupa improbabilei competiții Nations League. Băieții noștri joacă mai cu talent și dăruire, parcă, sub cîrja lui Cosmin Contra. Dar încă nu ne-am conturat o echipă. Vestea cea mai bună vine dinspre selecționata Under 21 a lui Mirel Rădoi, calificată la Europene. Dar, la fel, rămîne de văzut cîți dintre acești tineri vor întări realmente Naționala mare. Turneul final din Italia/San Marino va fi un test util. S-au lămurit și cluburile din Liga 1 că nu strică să ai tineri în 11-le de bază, să îți înființezi o Academie, cît de cît. Dacă tineri nu e, nimic nu e. Dar și Liga 1, săraca, mai are destule de dovedit. Așadar, frați români, hai să ne mai ferim de atîtea bilanțuri și previziuni ferme. A fost cum a fost, ce va fi va fi. Hai, îndeosebi, să nu ne mai văicărim atîta, hai România!

2018 a fost ca șaorma, cu de toate. Punem pariu (deși nu jucăm la pariuri) că 2019 va fi un an deosebit. La anu’ și la mulți ani!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]