În acea după-amiază de noiembrie, umedă, întunecată și tristă ca o sticlă goală, generalul Kiseleff a avut o iluminare. Vedea prin fereastră cele două Țări Române așteptînd în ploaie, murdare, desculțe și cu mucii atîrnîndu-le pe piept, ca două fetițe abuzate de predecesorii lui ruși, generali și ei, dar fără simțul măsurii, bețivi, nerușinați, lacomi și criminali, sălbatici îmbrăcați cu uniforma imperiului și decorați de țar, trimiși de Maica Rusie să oprime popoarele în folosul nu se știe cui. Peste sufletul slav al generalului Kiseleff stepa, Caucazul și taigaua au revărsat un șuvoi de milă pravoslavnică, iar el a simțit cum se scufundă în abisurile căinței ca un mujic beat în cazanul cu basamac.
– Kolea, i-a strigat el aghiotantului, nu putem păcăli istoria cu o șosea. Trebuie să le dăm acestor oameni ceva în plus.
Atunci s-a născut ideea Regulamentelor Organice, scrise de boierii din Partida Națională sub îndrumarea și supravegherea lui Pavel Kiseleff.
Aceste documente sînt incredibile prin modernitatea lor. Par elaborate de iluminiști și e sigur că le-ar fi plăcut, la prima lectură, și lui Voltaire, și lui Rousseau. Ele sînt primele încercări constituționale reușite dintr-un șir de eșecuri care continuă și azi.
Imaginați-vă Valahia anului 1831 și Moldova anului 1832, acoperite de beznă și sărăcie, secătuite de ocupația militară și de 15 ani de război, cu noroaie din care nu se vedea omul călare, cu ierni care înjumătățeau populația, cu ciuma și lăcustele pîndind un moment de neatenție al holerei, cu boieri la fel de analfabeți ca dropiile și cu dezertori turci cotrobăind gospodăriile la întîmplare. Dacă suprapuneți peste acest peisaj principiile cuprinse în Regulamentele Organice, obțineți saltul pe care l-a făcut omenirea inventînd roata.
Kiseleff a sugerat și a acceptat apoi, în numele Rusiei, prevederi care l-ar fi scos din minți pe cel mai rezonabil țar, ca să nu mai vorbim de sultan. Dar legenda lui militară, marea lui influență diplomatică și poate neatenția de care dau dovadă, cînd și cînd, despoții acestei lumi au lăsat lucrurile să curgă.
Așa au ajuns Țările Române să aibă, prin Regulamentele Organice, un soi de separare a puterilor în stat, puțină reformă fiscală, un fel de buget anual, ceva comerț liber, cîteva școli naționale în limba română, arhive, pompieri și chiar procuratură.
Modernizarea statului român a început, așadar, sub un general rus, nu sub un căpitan de origine mongolă, așa cum susțineau, la începutul veacului XXI, anumiți intelectuali.
Generalul Kiseleff nu numai că a creat baza constituțională și diplomatică a Unirii de la 1859, dar a și refuzat statuia pe care boierii bucureșteni i-au tot oferit-o pînă la adînci bătrîneți.
Incontestabile meritele generalului rus in modernizarea statului roman, dar o facea cu un scop, pregatea terenul pentru o viitoare anexare!