“Analize mai serioase vor urma, desigur”, scriam data trecută. Au urmat – statistici oficiale UEFA, citate de Gazeta sporturilor, pe care și noi, la rîndul nostru, o cităm. Dintre calificate, sîntem cei mai slabi la numărul de goluri marcate (11), mai puțin decît a înscris de unul singur Lewandowski (13) pentru frații polonezi. Mai nasol, am dat doar 43 de șuturi pe poartă, mai puțin decît niște reputați ciomăgari precum ăia din Irlanda, Norvegia sau Finlanda. Nu sună bine. Și totuși.
Deși n-am dat măcar un gol, timp de 429 de minute (record negativ), am ieșit neînvinși din grupa noastră. Doar alte trei echipe naționale se mai pot lăuda ca invincibile. În plus, conform statisticii, avem și cea mai bună apărare – doar două goluri încasate. Te și miri, cu un Chiricheș cam haotic în ultimul an și cu o bandă dreaptă incertă… Mai departe, în baza statisticilor, pot urma comentarii despre Naționala poporului român, meșter într-ale supraviețuirii, invincibil prin tacticile de apărare, dar nedeprins să atace în manieră pro-activă. Discuția asta (nesfîrșită, de la pașopt încoace), hai, s-o lăsăm pentru altă dată, la un șpriț. Altele sînt, acum, provocările zilei.
Să mai rămînă Tata Puiu? Am tot stat, ne-am gîndit, ne-am coit și am ajuns la concluzia că schimbarea, în acest moment, ar fi o aiureală. Ar fi nedrept, ba mai mult, neproductiv. Cu toate limitele (mari!) ale Generalului și ale trupei, misiunea a fost îndeplinită. Prin urmare, s-o lăsăm cum a ieșit. El s-a calificat cu România, atunci dreptu-i ca tot el s-o facă de cacao la Euro 2016. Sau – mai știi? – dimpotrivă. Între timp, cu tact și diplomație, se poate asigura o tranziție blîndă de putere, între vechea și noua generație de antrenori, adică de la Anghel Iordănescu (65 de ani) la Mircea Lucescu (70 de ani). Oricum, avem nevoie de Nea Puiu în decembrie, pentru tragerea la sorți. Ne bazăm pe competențele dînsului în acest domeniu atît de complicat – soartă sau predestinare îi spun credincioșii, noroc sau baftă porcească îi zic ceilalți. O grupă cu Anglia și Rusia, două puteri imperialiste, ne-ar aranja. Iar dintre amărăștence, alea din urna 4, sincer, ne temem doar de Islanda. Cu toate cusururile noastre evidente, n-om fi noi chiar cei mai tîmpiți dintre fotbaliștii continentului. Chestia-i că, de ani buni, ne-am deprins doar cu văicăreala și cu ideea că nu se poate face nimic în țara asta de căcat. Păi, e bine? Nu e bine! Pînă și-n Liga 1, așa modestă cum e ea, avurăm parte de Botoșani-Craiova (3-2), meci vioi și frumușel, deși cîștigară moldovenii.
Hai băieți, hai România, hai că se poate!
Hahaha….De acord…Nea Puiu are acum timp sa pupe toate icoanele din Bucale si chiar din tara !!!!