Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Botine de comandă

Zoom Botine de comandă

După ce a trecut pe la două doamne din centru, una însărcinată în șapte luni și cealaltă aproape de soroc, Vasilica a vizitat și niște pantofari de damă, ce dădeau anunțuri de lux în Universul. Frumoase botinele, nimic de zis, dar prea erau scumpe! Și de cînd cu războiul, de nu mai puteau doamnele să-și cumpere încălțări de la Paris, iar la Budapesta și la Viena patrioatele înstărite nu s-ar mai fi dus nici picate cu ceară, cizmarii cu pretenții nu-și mai vedeau capul de „comenzile” pe care le primeau. Vasilica nu voia botine șic, de-alea cu scîrț, ca să nu se ia după ea cîinii din mahalale, și nici din cele dintr-o piele prea fină, să nu le strice prin bălțile care apăreau în București după ploaie.

Așa că s-a dus tot la Ioșca, cizmarul de pe Calea Griviței. Cu el vorbea pe ungurește, ceea ce-l făcea să se mai însenineze pe morocănosul cizmar. Ioșca îi știa măsura piciorului, îi mai făcuse două perechi de botine cu bumbi. Era priceput și lucra repede, dar din cînd în cînd se punea pe băut și-o ținea cîte două săptămîni, din cîrciumă în cîrciumă. Pe Ioșca, băutura îl făcea să se întristeze. Asta ar fi fost treaba lui, dar cît nu mai dădea el pe la atelier, calfele lui nu mai făceau nimic, chiar dacă știau meserie. Meșterul trebuia să vadă cu ochii lui ce făceau calfele, așa că, atunci cînd pe el îl apuca dorul băuturii, se duceau și ei prin cîrciumi ori stăteau acasă și făceau copii. Să nu fi fost slăbiciunea lui pentru băuturile spirtoase, Ioșca ar fi avut și el prăvălie în centru.

Cizmarul primea vești de la frații lui din Budapesta. Nici pe-acolo nu era bine. De cînd nu se mai găseau de-ale gurii, sărăcimea începuse să cîrîie, ce să facă? Dar după ce începuse nebuneala din Rusia, de-l dăduseră jos pe Țar și făcuseră republică niște unii de-și ziceau bolșevici, asta îi îndemnase și pe niște unguri să vrea republică, după ce murise bătrînul împărat Franz Josef, Cel de Sus să-l odihnească și să-l ierte!

Temerile fraților lui Ioșca erau că, dacă se va face republică și în Ungaria, ca la ruși, își vor pierde clienții cu dare de mînă. Cizmarul care tocmai își revenea după o beție prelungită avea, în mahmureala lui, gînduri cărora nu știa să le pună capac. Dacă Ungaria se făcea republică, ce-o să se aleagă din ea?

Vasilica nu știa ce să-i răspundă. Una dintre cucoanele la care se dusese tocmai îi spusese că la Iași apăruseră bolile sărăciei și că localnicii din capitala Moldovei începuseră să se sature de refugiații de la București, chiar dacă Regele și Regina le făceau onoarea de a sta acolo. Nici la Iași nu se găsea de mîncare, dar, se gîndea Vasilica, dacă i-ar fi povestit asta lui Ioșca, el le-ar fi scris fraților săi, ca să le dea curaj. Îi moșise ea o fată nevestei lui Ioșca, dar la fel cum el îi făcea botine în timp ce se gîndea la ungurii lui, și ea se gîndea la cei de la ea din sat. Drept care i-a spus cizmarului că nu se știe ce-o să mai vină. La care Ioșca i-a răspuns că Ungaria va rămîne Ungaria și Germania, Germania.

Adică Ioșca credea că nemții vor rămîne la București?  Păi, dar cum, doamnă moașă?! Vasilica a dat-o pe românește: se răzgîndise în privința botinelor. Avea oferte mai avantajoase în centru. „Fără supărare!”, i-a zis cizmarul, dinspre partea lui.

Cum adică fără supărare, i-a răspuns Vasilica în gînd, îndreptîndu-se pe jos spre casă. Adică de ce trebuia să rămînă satul ei pe mîna notarășului și a jandarmului unguresc? Fiindcă așa le plăcea lui Ioșca și fraților lui de la Budapesta? Tatăl ei făcuse biserica pe vîrful celui mai înalt deal din sat, cu binecuvîntarea Papei de la Roma, nu cu țidulă de la Budapesta. Și, dacă era vorba, de ce nu și-ar fi putut comanda ea o pereche de botine în centru, chiar dacă erau de cinci ori mai scumpe ca la Ioșca?

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT

2 comentarii

  1. #1

    Foiletonul curge frumos si, in general, e o lectura placuta, dar de simtiti nevoia sa introduceti (repetitiv si aproape obsesiv) elemente despre Ungaria/Budapesta/unguri/ungureste intr-un proiect dedicat sarbatoririi Romaniei intregite, daca ma intelegeti ce vreau sa spun? (o sa incerc sa anticipez doua posibile raspunsuri: nu, nu mi se pare; nu, problema nu e la mine.)

  2. #2

    Asta era una dintre temele de discutie ale vremii. Mai ales in familiile de ardeleni.N-as putea s-o ignor.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint