Cînd în București s-a aflat de Pacea de la Buftea, semnată apoi de domnul premier Marghiloman la București, ciorile se dădeau tumba, a vreme, pe cerul orașului. Mulți bucureșteni erau de părere că pînă și ciorile, zburătoare istețe, se dădeau peste cap de necaz din cauza tratatului cu nemții și cu aliații lor. Venise primăvara. Nu se mai găsea făină și nici alte alea de-ale gurii. Dispăruse pînă și săpunul din București. Brutarii și simigiii își închideau prăvăliile, că nu mai aveau din ce să coacă pîinea și covrigii. Carnea, care avea de vreun an gust de cal, nu se mai găsea nici ea la măcelării. Prin cîrciumi era mai bine să nu întrebi din ce erau făcuți cîrnații și mititeii de-i aduceau chelnerii la mese.
Patrioții care se întîlneau în Cișmigiu nu mai știau ce să zică. Speranța lor că regele și mai ales regina vor face și vor drege de la Iași se cam topise. Bulgarii luaseră înapoi Cadrilaterul, primiseră de la nemți și Dobrogea, iar pe aici, prin București, se dedau la hoții și la violuri. Ca răspuns, ziceau ei, la ce pățiseră în 1913 de la armata română, care-i atacase pe la spate, în timp ce ei erau ocupați cu grecii la graniță. Nemții, măcar, nu făceau și asemenea blestemății, comentau patrioții.
Tiberiu era de altă părere. Ștabii nemților, mareșalii și politicienii, erau cei ce ne păgubeau de toate alea, ca să-și hrănească trupele pe front. Că, din cîte auzise, pînă și ofițerii nemți din București erau sictiriți că nu se mai găsea de mîncare. Se mulțumeau să mîrîie, de teamă să nu fie trimiși în tranșeele din Franța, unde era moarte curată. Unul dintre patrioți, bătrînul avocat Tomuleanu, care luptase ca voluntar în războiul de la șapteșapte, era de părere că, dacă America intrase în război de partea Angliei și a Franței, fuga rușilor de pe front, cu revoluția lor, n-o să mai compteze așa de mult. Doar că, domnilor, pînă să se simtă și aici efectul apariției noului beligerant, o să mai treacă apă pe Dîmbovița.
Tiberiu își petrecea diminețile făcînd pe profesorul cu copiii lui. Nu-i dăduse la școală la București. Prefera să-i instruiască el. Cea mai silitoare dintre ei era Ana, care pierduse vaporul spre America. Băieții erau cu mintea în altă parte, așa că, pentru a-i aduce cu gîndul la carte, Tiberiu îi mai altoia cu nuiaua. O făcea fără tragere de inimă, doar cît să-i rușineze de sora lor. Amîndoi însă îi scoteau Anei ochii că n-a vrut să plece în America, unde o aștepta un unchi bogat, chiar dacă fata era mai isteață decît ei și le cîrpea hainele, de nu se cunoșteau rupturile, după ce se luau la bătaie cu golanii din mahala.
Vasilica n-avea vreme de bătăile băieților, iar Tiberiu nu se amesteca printre vecini și era rezervat chiar și cu cu popa, fiindcă acesta voia să-l atragă la ortodoxia locală. Popa Ionescu știa el ceva carte, se descurca bine cu greaca veche și cu slava, dar o ducea slab cu latina și avea un vin prost, încît în serile în care se întîlneau să mai discute de-ale sufletului și spiritului, Tiberiu prefera să-l invite la el acasă, la o țuică de Pitești și la ce alte peșcheșuri spirtoase mai primea Vasilica de pe urma nașterilor. Popa Ionescu, înalt și corpolent, voia să-l convingă să se întoarcă la credința strămoșească. La care Tiberiu îi răspundea: „Domnule Părinte, dacă noi nu treceam cu ortodoxia noastră la papa de la Roma, nu se mai uita nimeni la noi. Că știi că ungurii nu ne înghit!”.
De cînd cu ocupația, făcuseră armistițiu pe această chestiune și discutau mai mult despre ce se întîmpla în război, adică ce mai auzea popa de la spovedanii, iar el trăgînd cu urechea la ce-și spuneau nemții și bulgarii în centru. După ce au luat la cercetat termenii în care se încheiase pacea, amîndoi au bătut încîntați cu pumnul în masă: dacă Regele nu semnase tratatul de pace, tratatul nu exista!
(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)
Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT
