Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 23: Morți și răniți

Zoom București, marea speranță Episodul 23: Morți și răniți

Era sîmbătă și Vasilica ieșise la plimbare de una singură prin cartier. N-o chemase nimeni pe la vreo naștere înainte de vreme sau pe la vreun avort neașteptat. Căci de avorturile provocate avea grijă ea.

Pe stradă mirosea a flori de cireș, a balegă de cal și a iarbă călcată în picioare. Vasilica își ferea botinele de noroaiele  pe care vîntul de primăvară nu apucase să le usuce. Le răspundea cuviincioasă mahalagiilor care ieșiseră la poartă, să vadă ce se mai întîmpla pe Calea Griviței și îi dădeau bună ziua.

Cînd moașa a ajuns în dreptul Cimitirului Sfînta Vineri a văzut o mulțime de femei care se îndreptau spre intrarea locului de odihnă veșnică. Doamnele cu dare de mînă erau urmate de slugi care cărau papornițe pline cu colivă și altele, de-ale gurii. Femeile mai înstărite și nu prea din mahala cărau singure prinoasele pentru morți și mai și sporovăiau pe drum, bucuroase că aveau cu ce se duce la cimitir. Văduvele tinere păreau năucite și ba izbucneau în plîns, ba le apuca un rîs aiurea, care le făcea să-și ducă mîna la gură, uimite și rușinate. Moașa s-a oprit din plimbare și a traversat strada. Apoi s-a alăturat și ea șirului nesfîrșit al femeilor care intrau în cimitir și își spuneau una alteia cine mai murise la război, cine căzuse prizonier și despre cine nu se mai știa nimic.

Murise pe front unicul fiul al domnului Petre Carp, boierul care făcea politică. Vuia Bucureștiul, în timp ce domnul Carp își vedea de treburile sale zilnice, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, deși, se spunea, el își trimisese băiatul la război.

Fiul cel mic al măcelarului Matache era prizonier la bulgari, dacă mai trăia.

Cămătăreasa Nicoleta Bașturea își blestema și acum bărbatul că murise de-abia după ce singurul lor copil, Ghiță, fusese luat în armată și căzuse prizonier în primele zile de război. Dacă bețivul de Ion al ei ar fi murit cu două săptămîni mai devreme, Ghiță  ar fi fost singurul sprijin al unei biete văduve și nu l-ar mai fi luat țara la război.

Doamnei Lupu, bogata negustoreasă evreică, îi mai murise un băiat pe front. Idel al ei, locotenent în armata română, fusese împușcat în Moldova, la marginea unui sat, Mărăști. Fusese îngropat laolaltă cu alți mulți morți. Așa că n-avea piatră funerară. Doamnei Lupu îi trimisese vorbă Rafael Cohn, anticarul, prietenul ei de la Bacău. Rafael aflase această știre de la un plutonier, Ionescu, evreu și el, în ciuda numelui, care se jura că-l văzuse mort pe fiul doamnei Lupu.

Împreună cu Idel murise și băiatul croitoresei Duțu, care era căpitan, ca ofițer de carieră ce fusese. Căzuseră amîndoi la datorie.

Nevasta lui Costel, ceasornicarul, nu mai știa nimic despre cei doi gemeni ai ei care nimeriseră la artilerie.

Tînăra doamnă Boureanu, rudă de departe cu Sturdza trădătorul, își luase zilele de rușine, încît soțul ei, Cezar, se jurase că-l va împușca pe Sturdza dacă-l va mai întîlni. În acest scop, Cezar, care avea un picior mai scurt, încît fusese declarat inapt pentru armată, făcea exerciții de tir cu pistolul, la marginea orașului, departe de urechile ocupanților.

Femeile care aveau copii, frați sau soți fără nume știute în mahala pășeau îndîrjite spre cimitir, iar odată ajunse acolo nu mai știau încotro să se îndrepte. Mergeau spre capelă, tăcute, într-un fel de rîu al speranței că preotul le va spune acolo că cei despre care aflaseră că au murit erau încă în viață.

Cîteva zeci dintre femeile care intrau în cimitir să-și pomenească morții  erau cu burta la gură. Vasilica le recunoștea pe unele, care veneau la ea să i se plîngă, fiindcă primiseră scrisori că le muriseră bărbații pe front și nu știau încotro s-o ia. Să nască un copil cu tatăl mort sau să facă chiuretaj? Mai erau însă și femeile care rămăseseră însărcinate după ce le plecaseră bărbații pe front. Astea nu știau dacă le muriseră soții, dar ca să nu se mai vorbească despre ele în mahala, ca despre niște femei necredincioase care și-au trădat bărbații pentru ocupanții Bucureștiului, se duceau să-și plîngă soții la cimitir, ca și cum ar fi fost morți și îngropați. Una dintre ele primise știrea că bărbatul ei era prizonier în Bulgaria. Dar din cauză că rămăsese însărcinată cu un plutonier german prefera să-i facă lui Gelu al ei pomeni ca pentru morți.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Coperta Catavencii 3 – 9 Octombrie 2018
Editoriale
  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

  • Centenarul s-a terminat, începe campania

    16 octombrie 2018

    Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, investise enorm din punct de vedere emoțional în centenar. I-a plăcut ideea, s-a atașat de ea și părea că în anul 100 al […]

  • Dumnezeu nu bate cu BOR-ul

    9 octombrie 2018

    În cele două zile de referendum, Dumnezeu s-a mai îmbunat. N-a mai vărsat foc și pucioasă asupra sodomiților și gomoristelor, ci și-a nuanțat părerile din Vechiul Testament, punîndu-le în acord […]

  • Adio PSD, adio PNL

    9 octombrie 2018

    Prezența la referendum ne-a edificat măcar într-un anume sens. E drept, să dai 163 de milioane de lei pentru atâta lucru e cam mult și părem cam fraieri, dar să […]

Cele mai citite