Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.
Tocmai ce se îmbrăcase Vasilica în hainele ei duminică să se ducă la Înviere. Îi ridicase din pat și pe copii să-i pregătească. Atunci o strigă cineva la poartă. Tiberiu s-a dus să vadă cine era. Atîta lucru putea să facă și el! Tiberiu își pusese costumul de stofă groasă, că se făcuse frig. Se întoarce omul ei împreună cu Patriciu cîrciumarul, care a umplut marchiza cu miros de vin și de mahorcă. O luaseră durerile facerii pe Aneta lui!
După socotelile moașei, tinerei neveste de-a doua a cîrciumarului i-ar fi venit sorocul peste două săptămîni. L-a întrebat cu perdea dacă nu cumva se atinsese de Aneta, măcar că-i spusese s-o lase în pace pînă naște, ca să nu-i facă vreun pocinog. Patriciu i-a răspuns că n-o bătuse, chit că se făcuse năzuroasă, de-l scotea din răbdări. Ai pus-o să-și facă datoria conjugală? Cîrciumarul îi zice semeț: Coană moașă, nu vă băgați peste sfînta taină a căsătoriei! „Patriciule, te-ai culcat cu ea sau nu?” „Un pic!”, a recunoscut rușinat cîrciumarul.
Aneta era la prima naștere. Vasilica îi pipăise burta nevestei cîrciumarului, cu cîteva zile în urmă, și era mulțumită; copilul se întorsese cum trebuia, așa că pusese un semn de bine în dreptul numelui ei din caietul cu femei în poziție. Și Patriciu, care acum făcea pe prostul, fiindcă ea îl luase deoparte și-i spusese să nu care cumva să se culce cu Aneta pînă naște, îi stricase drumul la biserică. Cîrciumarul n-avea copii din prima căsătorie. Era trecut de 50 de ani, iar Aneta lui n-avea decît 19. O fi fost el bărbat arătos și cu stare, dar după ce-i murise nevasta dintîi, Patriciu începuse să bea cot la cot cu clienții lui, cînd rămăsese singur.
Cu Aneta făcuse nuntă mare, cu bairam, de-l lăuda și acum cartierul pentru asta. Dar mintea lui rămăsese tot la răposata, cea care nu-i putuse face copii, dar îl încîrligase atît de bine, încît și moartă îl făcea să se gîndească la ea. Acum, însă, Patriciu se trezise că-i dădea Dumnezeu copilul pe care nu-l putuse avea cu nevasta lui dintîi. Lătrau cîinii pe la garduri în mahala. Se duceau oamenii la biserică de pe străzile lăturalnice, toți cu copiii lor care întărîtau cîinii ziua, în restul anului.
Vasilica i-a spus lui Tiberiu unde erau lumînările pentru Înviere, pe masa din bucătărie, apoi l-a urmat pe Patriciu, ducîndu-și în mînă geanta ei pîntecoasă de moașă.
Anetei i se rupsese apa, dar era atît de naivă încît i-a spus Vasilicăi că nu făcuse pe ea în pat, ci i se întîmplase altceva, coană moașă, și avea niște dureri cum nu mai avusese pînă atunci.
Ca totdeauna cînd se ducea la o naștere, Vasilica s-a uitat la ceas și a întrebat-o pe Aneta cam pe la ce oră o apucaseră durerile. Mai era lumină afară, i-a spus fata. Nu știa să citească ceasul și, coană moașă, ea credea că nu mai apucă ziua de mîine. Vasilica auzise multe femei zicînd asta, dar tînăra nevastă a lui Patriciu, fată din Bolintin, îi vorbea cu o seriozitate care o punea pe gînduri.
Fetele de la țară își simțeau altfel trupul decît cele de la oraș. Nu le era frică de dureri, cu care erau învățate de mici, de la bătăile pe care le primeau în casă pînă la chinurile de la muncile cîmpului. Moașa a început să rîdă cam silnic: Dacă toate femeile borțoase de care avusese grijă ar fi murit, ea s-ar fi făcut cioclu! Apoi i-a palpat din nou burta Anetei, așa cum învățase la școală la Viena, și l-a înjurat de mamă în gînd pe Patriciu, fiindcă copilul nu-și urmase drumul pînă la capăt. La 12 noaptea, cînd începuseră să se audă clopotele bisericilor, Vasilica a dispărut pentru o clipă în gînd de lîngă pacienta ei. Credea că Tiberiu și copiii luaseră lumină de la biserică, dacă Tiberiu, cu toate ciudățeniile lui, accepta să-și aprindă lumînarea de Paște de la oricine.
A auzit-o din nou pe Aneta gemînd și apoi țipînd de durere, și a strigat la ea să se căznească, nu să stea ca tuta în porumb! Și dacă a văzut că fata nu se lua după îndemnurile ei, i-a strigat: Screme-te, fă, că te ia mama dracului!
După încă două ore, dintre picioarele larg desfăcute ale Anetei a ieșit un cap mititel, apoi treptat și restul trupului. Era băiat, și a început să orăcăie în brațele moașei, în timp ce Aneta răsufla ușurată.
Vasilica n-a plecat din casa cîrciumarului pînă n-a băut cu el un pahar de vin în sănătatea mamei și a copilului. Înainte să iasă i-a cerut lui Patriciu o lumînare, să ia și ea lumină de la biserică.
Popa era străveziu de oboseală, dar asta era marea lui noapte și, cînd a văzut-o pe Vasilica, a întrebat-o ce făcuse, că se aflase în mahala că fusese la o naștere. Moașa i-a răspuns popii să-și pregătească cristelnița de un botez.
(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)
Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT
1.095 de vizualizări
Cum scrisa-a nemuritorul Crichton (Jurassic primele, alea bune) „life will find a way”.