Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.
Maricica i-a povestit moașei, mai tîrziu, cum a plecat generalul Berthelot din România. Discuția s-a întîmplat în casa în care stătea domnul Brătianu. Generalul venise destul de stingherit. Regele avea aerul lui preocupat de ceva dinainte, ca de obicei, iar domnul Brătianu părea îmbufnat, deși în așteptarea celor doi musafiri ai săi își luase un pahar de coniac din rezerva sa de băuturi franțuzezești din pivnița casei. Domnul Brătianu a auzit mai întîi tropotul cailor trăsurii regelui pe caldarîmul de pe stradă. Dar, cum stabiliseră dinainte el și M.S. Ferdinand, Maricica n-a ieșit în fața casei să-i arate regelui batista, așa că regalul cupeu și-a continuat drumul care ar fi trebuit să se încheie acolo.
Apoi a urmat trăsura de piață cu care a venit Berthelot, cu cai prost potcoviți, iar el de-abia dîndu-se jos de gras ce era din acel cupeu local. Domnul Brătianu l-a privit pe fereastră pe general cum intra pe poartă. L-a întîmpinat tăcut și l-a condus pînă la el în birou. Cînd Regele a venit din nou în dreptul casei, Maricica a fluturat batista, așa că M.S. s-a dat jos din trăsură. Brătianu a ieșit să-l întîmpine. „Ce zice Generalul?”, l-a întrebat Regele. Premierul exilului a ridicat din umeri. Nu-i plăcea să-i dea Regelui vești proaste. În biroul lui Brătianu, Berthelot apucase să bea din coniacul pe care i-l adusese Maricica și încercase s-o ciupească de fund în absența domnului. Maricica se ferise cu grație, așa cum fusese învățată. Adică nu trebuia să pară că nu-i plăcea de domnul care voia să-i atingă dosul, dar nici să-i dea domnului impresia că nu știa cum să se poarte.
Generalul nu aducea știri bune din partea Franței și nici din cea a englezilor. Românii trebuiau să se descurce, de cînd armata țarului Nicolae se retrăsese de pe front, iar noul guvern al rușilor făcusepace cu Puterile Centrale. ”Rușii au trădat!”, a spus supărat Generalul, în timp ce regele se plimba prin încăpere cu mîinile la spate, iar domnul Brătianu l-a întrebat pe Berthelot dacă nu cumva și Franța, și Englitera voiau să trădeze România, după ce Rusia o lăsase cu spatele descoperit.
Maricica apucase să-l cunoască pe franțuz de cînd se tot întîlnea cu domnul Brătianu. Ea stătea de fiecare dată ca stana de piatră în dreptul ușii de la biroul ministrului, ca să-i aducă un nou rînd de cafele sau vreuna dintre sticlele rînduite în pivniță. Doar că între timp începuse să înțeleagă franceza și, coană Vasilico, eram la trei pași de ei cînd își ziceau ce-și ziceau, Regele, domnul Brătianu și franțuzul. Regele s-a oprit din plimbarea lui prin încăpere și i-a spus Generalului că Franța trădase România. Domnul Brătianu l-a întrebat pe franțuz ce părere avea despre putința lui, ca aliat, să se descurce cu nemții, de aici încolo. Berthelot zice că n-avea mandat pentru asta. El și ceilalți francezi trebuiau să plece, ca să nu fie prinși de nemți într-o posibilă încercuire. „Și noi ce facem?”, l-a întrebat Regele. „Știți cum să vă descurcați!”, i-a zis Generalul, apoi a plecat. Rămași singuri, Regele și domnul Brătianu au ajuns la două concluzii care se băteau cap în cap. Prima era să ne luptăm pe front pînă la ultimul om, ceea ce nici Regele, nici domnul Brătianu n-a fi vrut. A doua era să facem deocamdată pace cu nemții, prin Marghiloman, premierul de la București, trădătorul. „Bietul Marghiloman!”, a zis Regele.
A doua zi, Generalul Berthelot a plecat, după ce a ținut un discurs prin care a dat de înțeles că el pleacă, dar Franța avea să se întoarcă. În ziua aceea, mulți dintre refugiații la Iași au crezut că trebuia încheiată o pace a noastră cu Puterile Centrale. Doar Regina Maria a zis că România nu putea să încheie pace cu inamicii și, după ea, Regele n-a vrut să semneze tratatul de pace de la Buftea și nici n-a ordonat trupelor noastre să depună armele.
Deși l-a pus astfel într-o situație imposibilă pe nefericitul domn Marghiloman, care trebuia să le explice nemților de ce românii nu-și predau armele, după încheierea păcii prin care românii renunțau la armată și la multe altele. Cînd a auzit de termenii păcii de la Buftea, Regina Maria le-a spus doamnelor ei de onoare că o asemenea pace era totuna cu continuarea războiului nostru. Și cu toate că îl simpatiza pe Marghiloman, l-a acuzat de trădare, după ce i-a explicat regalului ei soț că bietul Marghiloman era de fapt un erou al țării, dar, ca mulți alți eroi, trebuia să plătească pentru greșelile tuturor celorlalți care însemnau patria.
(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)
Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT
