Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 56: Pușcăria și riscurile libertății

Zoom București, marea speranță Episodul 56: Pușcăria și riscurile libertății

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

Un binevoitor de la Poliție îi trimisese o scrisoare domnului Tudor Arghezi. Scurta epistolă nu era semnată. Poetul a recunoscut însă scrisul ascuțit al binevoitorului, un comisar care-l anunța că i se pregătea un proces greu: pentru trădare de țară. Nu numai lui, dacă asta putea fi o consolațiune. Aveau să fie puși sub acuzare încă vreo douăzeci de jurnaliști, bașca nu se știa cîți politicieni. Binevoitorul comisar îl sfătuia pe domnul Arghezi să-și ia măsuri de precauțiune. Cît despre faptul că nu-și semnase scrisoarea și i-o trimisese printr-un sergent de stradă, ăsta era un avertisment că situațiunea era groasă pentru Ion Theodorescu, de profesiune publicist, cunoscut și sub numele de Tudor Arghezi.

Nici nu începuse bine noul an, dar țara se grăbea să-i pedepsească pe fiii ei care crezuseră că Puterile Centrale aveau să cîștige războiul, și-a zis domnul Arghezi. Politicienii pe care-i umpluseră păduchii la Iași erau dornici de răzbunare de cînd se întorseseră la București, iar ziariștii care trăseseră la Iași mîța de coadă, ce să mai vorbim, toți voiau să-i netezească drumul spre pușcărie. Să fugă peste graniță, ca să scape de un proces în care, nu se îndoia, sentința care-l aștepta era hotărîtă dinainte? Ar fi fost cea mai sănătoasă cale de urmat, însă poetul a respins-o imediat ce i-a trecut prin minte.

Dacă ar fi fugit, le-ar fi dat prilej de satisfacție și de clevetire în ziare și la cafenele inamicilor săi, care l-ar fi acuzat că-și luase tiptil tălpășița, fiindcă se știa vinovat. Domnul Arghezi admitea însă în sinea lui că greșise în părerile sale exprimate la ziar, ceea ce îl scotea din pepeni mai mult decît orice acuzație venită din partea altora. Totuși, chiar și acum, după armistițiul înfrîngerii nemților și al aliaților lor, domnul Arghezi era convins că dacă oamenii Kaizerului nu i-ar fi stîrnit pe americani, de intraseră și ei în război, altfel ar fi stat situațiunea. Plus debandada rușilor care plecaseră de pe front în urma nebuniei lor de a-și da jos țarul în plin război. Domnul Arghezi n-avea unde să mai scrie, căci semnătura sa nu era dorită în ziarele care reapăruseră la București după plecarea nemților. Dar după calculele sale, acest pustiitor război nu fusese cîștigat nici de franțuzii republicani, nici de englezii regelui lor, chiar dacă trupele lor muriseră din greu pe front. Americanii lui Wilson luaseră caimacul și tot americanii scăpaseră cu bine din acest război care-i făcuse să pună piciorul în Europa, fără aibă nimic de tras la ei acasă. în timp ce pe bătrînul continent învinșii, dar și învingătorii ajunseseră la capătul puterilor. Războiul acesta, care începuse de la un asasinat, la Sarajevo, și despre care se spunea, cînd începuse, că nu va dura mult, umpluse Europa de morți și de răniți, încît azi și cîștigătorii, și învinșii erau ca vai de capul lor.

Pînă la venirea serii, domnul Arghezi știa ce avea de făcut și începuse să se pregătească pentru ceea ar fi putut urma. Nu-i era frică de închisoare, ca unul care trăise  în chilii călugărești și mai și vagabondase prin lumea largă. Dar cum era să-i spună Paraschivei că s-ar fi putut ca el să intre în pușcărie? Căci, pentru ea, cine ajungea la închisoare făcuse el ceva ca să fie trimis acolo. Așa că a doua zi, înainte de masa de prînz, domnul Arghezi s-a dus în bucătărie, unde doamna sa pregătea mîncarea acelei zile, ca să-i spună Paraschivei că era posibil să fie băgat la închisoare. Frumoasa lui nevastă tăia niște ceapă. Cînd l-a auzit, Paraschiva s-a tăiat la un deget, arătătorul, cu cuțitul cu care mărunțea, lăcrimînd, ceapa. Apoi l-a întrebat dacă furase, mințise sau chiar trădase. Dar asta doar ca să știe și ea ce și cum, nu ca să-l judece. De-abia cînd s-au așezat la masă, domnul Arghezi i-a răspuns la întrebări Paraschivei sale. Nu furase, nu trădase și nici nu mințise. Pariase greșit și, din cauza asta, se putea să-l pască niște ani de pușcărie. La care ea i-a zis că așa cum trăiseră pînă atunci, vor trăi și după aceea.

Cînd domnul Arghezi a fost băgat în pușcărie, așa cum se aștepta, și a aflat că și bătrînul Ioan Slavici ardeleanul fusese condamnat, ca și el, s-a uitat îndelung din celulă la pămîntul plin de scaieți și de ciulini din preajma închisorii Văcărești și s-a gîndit că, dacă scapă din pușcărie, acolo își va construi o casă, cumpărînd ieftin terenul. Căci cine dracului și-ar fi ridicat o casă lîngă o pușcărie, dacă n-ar fi simțit  așa, ca el, că libertatea se simte mai bine din preajma pușcăriei unde ai fost?

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Ce ne facem noi, țiganii, dacă vin americanii 

    25 iunie 2019

    Dacă pe vremuri românii se dedulceau cu lucrurile refuzate la export, pentru care, în fața magazinelor, se dădeau adevărate lupte de stradă, iacătă am trăit să vedem și o situație […]

  • A fost sau n-a fost?

    25 iunie 2019

    Ca întotdeauna la alegeri, și pe 26 mai s-au furat voturi. Cîte? Niciodată nu vom ști. De fapt, niciodată n-am știut cîtă democrație se falsifică la urne. Numărul buletinelor falsificate […]

  • Nimic cu nimic / Primul nimic

    25 iunie 2019

    Ne aflăm, acum, la președintele cu numărul 5 din scurta istorie a republicii române. Primul președinte a fost Nicolae Ceaușescu, din 1974 până în 1989. Practic, pe vremea lui s-a […]

  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

bt