Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 57: Iluzionistul

Zoom București, marea speranță Episodul 57: Iluzionistul

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

 Vasilica voia ca Ana, fata ei, să fie educată ca o viitoare doamnă de pe urma unui măritiș avantajos. O dăduse la o școală particulară pentru domnișoarele din lumea bună, chiar dacă Tiberiu îi spusese că fata lor n-avea de ce să se ducă la școală, cîtă vreme el o școlea acasă. Moașa își pierduse însă încrederea în virtuțile pedagogice ale lui Tiberiu. Și nu credea nici în capacitatea lui de a o învăța pe Ana să fie o domnișoară din București cu pretenții. Căci nu cu limba latină și cu regulile gramaticii române ar fi putut deveni Ana o partidă în lumea mare.

Fata ei nu era prea frumoasă, cu nasul cam mare și obraji cărnoși, dar îl avea pe vino-ncoace cu ochii ei scăpărători și cu trupul fără cusur, de ardeleancă, nici prea subțire, dar nici prea lat, și cu un dindărăt plin și rotund, de-i făcea să ofteze pe toți băieții din mahala cînd o vedeau și pe Vasilica să-și amintească de tinerețea sa dintîi, cînd se uita goală în oglindă și i se prea că n-are nici curul, nici țîțele cum ar fi dorit ea să fie. Căci, oricît era ea de patrioată, nu l-ar fi refuzat pe vreun grof dacă i-ar fi cerut mîna.

De cînd cu Unirea, Ana începuse să umble prin București de parcă ar fi căutat ceva. Vasilica n-ar fi avut nimic împotriva expedițiilor fetei sale prin oraș, dar se temea că și-ar fi putut pierde fetia cu cine știe ce neisprăvit. Ea îi găsise pe cineva, fiu de negustor avut, care negustor urma să devină ministru, dar pentru asta ar fi trebuit să-i facă și să se întîlnească. Or Ana umbla creanga prin București și nici nu voia să stea de vorbă cu ea cînd moașa îi spunea să discute despre viitorul ei marital.

Un binevoitor din cartier i-a zis Vasilicăi că fata ei se tot ducea la Moși, în Obor, unde era un circ de italieni. Moașa s-a gîndit că Ana mergea la circ de curioasă, dar și pentru că, de cînd se terminase războiul, se simțea liberă să meargă la distracțiile pe care și le refuzase pînă atunci, la sfatul lui Tiberiu. Dacă era doar atît, Ana putea să se ducă la circ cît voia. Într-o seară, Vasilica s-a dus și ea la circul de Moși să vadă ce-i plăcea Anei de se tot ducea acolo. Clovni, dresuri de animale, jongleri, un ins care făcea tot soiul de ciudățenii, păcălind lumea, și cîteva dansatoare despuiate care își arătau și fața, și dosul, în timp ce chiuiau fericite, după ultima modă de la Paris.

La vreo lună după aceea, Ana i-a spus moașei că se mărită. Cum adică se mărită? a întrebat-o Vasilica. Noi n-avem nimic de spus? Ana i-a replicat că, dacă au fost în stare s-o trimită în America cînd avea 12 ani, fără s-o întrebe dacă și ea voia să meargă acolo, putea și ea să se mărite cu cine voia, fără să-i întrebe. Alesul ei era Marele Fromantini, iluzionistul, un ungur tînăr care știa și românește și care a venit la ei acasă să le ceară mîna Anei. Era manierat, nimic de zis, îl chema Ferentz și cînd se uita la tine, cu ochii lui negri, te convingea imediat să-i dai dreptate.

Lui Tiberiu i-a plăcut de el instantaneu. Vasilica însă l-a întrebat și ce venituri avea și ce avea de gînd să facă pe viitor, că doar nu era ca fata ei să umble cu circul. Ferentz i-a spus că voia să se stabilească în România și să-și folosească talentul deocamdată în București.

Ana parcă nu mai știa de ea. S-a măritat cu el după zece zile. N-a vrut rochie de mireasă și nu s-au dus nici la biserică, ci numai la primărie, doar că marele Fromantini i-a spus Vasilicăi că aștepta de la ea niște bani peșin ca să-și deschidă circul lui, aici în București. Era o sumă uriașă. Încît chiar dacă și ea se îndrăgostise de ochii lui negri, Vasilica i-a spus că n-avea de unde să-i facă Anei o asemenea zestre. Ferentz a privit-o atent cu ochii lui negri, strălucitori și Vasilica i-a zis că se mai gîndește.

Iluzionistul locuia la Hotelul Dacia și acolo s-a dus și Ana încîntată, deși hotelul era plin de ploșnițe și sărăcăcios ca un adăpost pentru nefericiții soartei. După ce a primit banii de zestre ai Anei, marele Fromantini s-a mutat la Athénée Palace, iar după vreo două săptămîni a dispărut din țară, cu Ana cu tot.

Vasilica, să turbeze! De-aia o trimisese ea pe Ana la școala pentru domnișoarele cu pretenții, ca să se mărite cu un circar unguresc? Tiberiu încerca s-o consoleze, că iluzionistul era priceput la meseria lui și, chiar dacă n-avea să-i meargă prea bine pe unde se dusese, Ana și el aveau banii de zestre, să se descurce. Acea căsnicie avea să dureze aproape zece ani. Pînă atunci cînd Marele Fromantini i-a spus Anei că nu mai voia să stea cu ea, drept care au divorțat. După cîteva luni, iluzionistul a murit la Londra, răpus de o boală cronică pe care o ținuse secretă și pe care nu izbutise s-o păcălească, în pofida talentului său, cu care Fromantini se lăuda că poate încurca și socotelile morții.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Ce ne facem noi, țiganii, dacă vin americanii 

    25 iunie 2019

    Dacă pe vremuri românii se dedulceau cu lucrurile refuzate la export, pentru care, în fața magazinelor, se dădeau adevărate lupte de stradă, iacătă am trăit să vedem și o situație […]

  • A fost sau n-a fost?

    25 iunie 2019

    Ca întotdeauna la alegeri, și pe 26 mai s-au furat voturi. Cîte? Niciodată nu vom ști. De fapt, niciodată n-am știut cîtă democrație se falsifică la urne. Numărul buletinelor falsificate […]

  • Nimic cu nimic / Primul nimic

    25 iunie 2019

    Ne aflăm, acum, la președintele cu numărul 5 din scurta istorie a republicii române. Primul președinte a fost Nicolae Ceaușescu, din 1974 până în 1989. Practic, pe vremea lui s-a […]

  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

bt