Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 59: Călătoria Reginei

Zoom București, marea speranță Episodul 59: Călătoria Reginei

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

Mama răniților în război lipsea de cîteva luni din țară. Regina plecase în vizite înalte. Cică voia să-i convingă pe mai-marii lumii să accepte unirea cu Basarabia și cu Ardealul. Tiberiu se certa din cauza asta cu patrioții care susțineau că Regina se dusese în străinătate ca să-și facă de cap cu unul și cu altul. Avocatul Mailat îi spusese numai lui că Regina plecase într-o misiune diplomatică neoficială la Paris, la Londra și în capitala Americii. Căci dacă Antanta nu accepta unirea de la 1 decembrie la semnarea Tratatului de pace de la Paris, de pomană se întruniseră oamenii la Alba Iulia. Regele însuși, încrezător în harul de diplomată al Reginei, o sfătuise să plece în acest turneu.

Vasilica avea să afle mai tîrziu, de la doamna Procopiu, care făcuse parte din suita Reginei, cum decursese acea expediție. Fiecare pas fusese minuțios pregătit, așa că atunci cînd M.S. Regina se dădea jos din vagonul regal o așteptau fotografii marilor ziare ale lumii și ai agențiilor de presă, iar reporterii o înconjurau să-i pună întrebări. Dar chiar dacă n-ar fi fost pregătite lucrurile, la Paris „leoaica” din România tot ar fi fost așteptată la gară de marii scriitori-jurnaliști, care voiau s-o întîlnească pe regina din Balcani și s-o intervieveze.

Cîte unul mai neștiutor o întreba unde e România, ceea ce pe M.S. Regina o făcea să-i spună reporterului că asta era treaba lui să afle, nu să pună o asemenea întrebare unei doamne, care era cap încoronat. Alții voiau să știe de ce intrase armata română în Ungaria, după ce se terminase războiul. Regina le răspundea, grațios, că un oarecare domn Bela Kun trimisese în România trupele maghiare și că făcuse la Budapesta o revoluție ca-n Rusia, încît trupele române le dăduseră înapoi pe cele ungurești, după care pacificaseră Budapesta, în care era o dezordine intolerabilă provocată de acest comunist domn Bela Kun. Cînd situațiunea avea să se limpezească, trupele române se vor întoarce în țară, după cum o asigurase domnul premier Brătianu.

La Paris, gazetarii francezi o întrebaseră cum avea ea, ca  regină, să găsească un limbaj comun cu domnul președinte al Franței. „Am aflat că domnul Poincaré nu știe românește. Sper să ne înțelegem în franceză.” Francezii, cît erau de ei de republicani, au întîmpinat-o cu urale pe regina din România. Maria spera că va fi bine primită la Paris, dar nu credea că oamenii de rînd vor ieși pe stradă, s-o întîmpine. În timp ce se îndrepta spre hotel, Regina i-a spus în șoaptă doamnei Procopiu, care nota în carnet tot ce se întîmpla, că Franța era cucerită. Apoi a venit la rînd vizita în Englitera, unde Regina se simțea ca acasă, încît a făcut și un drum în Scoția, pentru a convinge și Parlamentul de la Edinburgh să voteze pentru cauza României. Fosta ducesă în Regatul Unit a răcit în Scoția, dar asta n-a împiedicat-o să-și continue vizita, așa cum o programase. Căci și în Albion Regina știa că trebuia să-i cîștige de partea României pe alegători și pe reprezentanții lor în Parlament.

Cînd Regina s-a îmbarcat în transatlanticul care avea s-o ducă în America încă strănuta, dar îi trecuse febra și, în cele șase zile cît a durat traversarea oceanului, i-a trecut și strănutul. „Leoaica” mînca la prînz fripturi de vacă în sînge, din care își tăia bucăți mici și le mesteca îndelung, înainte de a le înghiți.

La New York, unde ziarele îi anunțaseră venirea, o aștepta o mulțime de oameni curioși s-o vadă, încît, ca să nu stîrnească busculade printre cei ce veniseră s-o întîmpine, polițiștii călare se alăturaseră polițiștilor pedeștri. Slavă Domnului, a notat doamna Procopiu, din acea uriașă înghesuială n-a murit nimeni, iar Regina a putut să se suie în automobilul care o aștepta, s-o ducă la hotel. În automobil, Regina i-a spus că într-adevăr America era o „Great Country”. În ziua următoare sau mai tîrziu, doamna Procopiu nu era sigură, Regina făcuse plimbare cu un automobil deschis, pentru a răspunde curiozității newyorkezilor care se strînseseră  pe străzi s-o vadă pe regina din România care se luptase de una singură cu nemții, cum susțineau ziariștii. Așa că președintele Wilson a asigurat-o de toată susținerea lui pentru România, la Paris.

La întoarcere, în cabina ei de pe vapor, Regina era atît de fericită încît i s-a făcut rău, ceea ce a trecut pe seama clătinărilor vaporului. Atunci, a notat doamna Procopiu în jurnalul ei personal, M.S. Regina a dat la iveală primele semne ale bolii care avea s-o ucidă, douăzeci de ani mai tîrziu. Pe atunci nimeni, nici măcar medicul care o însoțea, n-ar fi crezut că ceea ce părea rău de mare ar fi putut deveni boala care avea s-o răpună pe Mary.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

1 comentariu

  1. #1

    Astept cu nerabdare 1926, cand un trib din natiunea sioux a numit-o „Winyan Kipanpi Win”

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Vulpea cu clopoțel

    19 februarie 2019

    Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime. Cazați la cabana unui pădurar care, […]

  • Cam pioană

    19 februarie 2019

    Laura Codruța Kövesi doarme acum somnul neliniștit al urmăriților penal, învelită cu pătura otrăvită a prezumției de nevinovăție. Judecata publică a început să parcurgă etapele torturii, de astă dată cu […]

  • Asistații de la SRI

    19 februarie 2019

    Ovidiu Marincea este un fost lucrător din presă, la Realitatea TV, apărut de nicăieri ca jurnalist și dispărând apoi la fel de repede în negura care e foarte probabil să-l […]

  • În așteptarea atletului lui Dumnezeu

    12 februarie 2019

    A fost nevoie ca un parcagiu italian să se metamorfozeze în medic, pe pajiștea cu fătuci mioritice producătoare de silicon, pentru a vorbi de seninătatea criminală cu care am acceptat […]

  • Adevăratul nume al Laurei Codruța Kövesi

    12 februarie 2019

    Pentru o țară de mărime medie, îndepărtată și înapoiată, binecuvîntată de un dumnezeu amnezic, irigată de rîuri fără pești, locuită de oameni fără obraz, poluată de vorbe, ocolită de autostrăzi, […]

romania100