Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 60: Harta cea nouă

Zoom București, marea speranță Episodul 60: Harta cea nouă

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

 Carevasăzică, harta Europei trebuie redesenată! Tiberiu stătea cu o hartă mai veche în față și trăgea peste ea cu un creion roșu contururi care se potriveau cu ceea ce aflase că se hotărîse cu o zi înainte în Franța. Adică la Palatul Versailles, unde fusese semnat marele tratat de pace. Dispăruta Polonie măcar nu făcuse altceva decît că reapăruse, dar ce era aia Cehoslovacia și cum de ajunsese regatul Serbiei o țară mult mai mare decît pînă la sfîrșitul războiului? Asta ca să nu mai zicem că regatul României ajunsese, dintr-o țară mititică, un ditamai statul la care se adăugaseră Ardealul, Basarabia și Bucovina, plus Cadrilaterul recîștigat de la bulgari… Asta s-ar fi tras, se zicea, de la americanul Wilson, care o ținuse tot timpul negocierilor de pace că singura cale ca să nu mai iasă un război precum cel ce se încheiase era ca granițele statelor să fie ale națiunilor, nu ale imperiilor.

Tiberiu pricepea el că, la Versailles, învingătorii voiau să-i facă pe învinși să nu le mai treacă prin cap să mai înceapă vreun război, dar ce te faci cu nemții, cu ungurii, chiar cu rușii, ca să nu-i mai adăugăm pe bulgari? El și ceilalți patrioți se întîlneau acum la Capșa, care se redeschisese pentru onor consumatorii naționali. Tiberiu nu primise nici o funcție, așa cun spera, în timp ce avocatul Mailat ajunsese în Guvern și i se promisese o funcție de ambasador în vreunul dintre statele nou apărute. Funcția era sigură, locul urma  să fie ales. Mailat îl întrebase pe Tiberiu în ce relație era cu politicienii, la care Tiberiu îi răspunsese că în nici o relație, ca patriot ce era.

Regina Maria îi invitase pe el și pe Vasilica într-o audiență, dar asta mai mult ca să o cunoască pe moașa, soția lui, decît pe el, deși el era patriotul. Cînd se întorseseră acasă, Vasilica îl consolase. În definitiv, Regina nu-i promisese nici ei ceva, încît Tiberiu ar fi trebuit să nu fie nemulțumit că nu i se promisese nimic. Doar că atunci cînd s-au acordat decorațiile, primele după război, Vasilica a primit una, e drept că dintre cele mărunte, dar el n-a fost decorat deloc. Și nici nu i s-a dat vreo slujbă.

Așa că Tiberiu a început să se gîndească la un nou război, mai rău decît cel ce tocmai se încheiase, în timp ce alții credeau într-o pace fără termen. În acest scop, Tiberiu a trimis o scrisoare în două exemplare, unul către Regele Ferdinand, celălalt către Guvern. N-a primit răspuns nici de colo, nici de dincolo. Ba s-a ales și cu o reputație de nebun care susținea că Ardealul, Basarabia și Cadrilaterul ar fi putut fi pierdute.

Avocatul Mailat a fost trimis ambasador în Cehoslocia. N-a stat mult acolo. Pînă să-și prezinte scrisorile de acreditare a fost înlocuit cu unul dintre miniștrii din Cabinetul Marghiloman care-și găsise sprijin la liberali. Așa că Mailat s-a întors la procesele sale, doar că pe cartea lui de vizită scria mai nou „Ministru al României și avocat”, ceea ce i-a adus mai mulți clienți decît înainte, cînd se recomanda doar ca avocat.

Cînd Tiberiu începuse să se resemneze că nu i se recunoșteau meritele de institutor patriot, a primit o hîrtie oficială de la Guvern prin care i se spunea că, pentru meritele sale, fusese desemnat profesor de limba latină la un liceu din Chișinău. Mai întîi, Tiberiu n-a mai știut ce să facă de bucurie. Fusese recunoscut! Dar după cîteva zile a ajuns la concluzia că, de fapt, astfel era trimis în exil, chiar dacă acum Basarabia devenise parte a regatului. Așa că a trimis Guvernului o scrisoare de mulțumire pentru această onoare, precizînd că, din pricina unei situații de familie, nu putea părăsi Bucureștiul. Asta era traducerea într-un limbaj diplomatic a spuselor Vasilicăi sale, că dacă el s-ar fi dus profesor la Chișinău, ea n-avea de gînd să-l urmeze. Tiberiu s-a certat cu ea, ca să-i demonstreze că el ajunsese din nou capul familiei, ca atunci cînd plecaseră din Ardeal. Chiar și-a făcut bagajele, vîrînd în două valize hainele și cărțile sale cumpărate de la București. Apoi, într-o noapte, de amor, i-a spus Vasilicăi că fără ea nu pleca nicăieri. La care doamna lui  i-a răspuns că nici ea nu voia să rămînă singură în București, dar că n-avea de gînd să se ducă după el la Chișinău.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Vulpea cu clopoțel

    19 februarie 2019

    Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime. Cazați la cabana unui pădurar care, […]

  • Cam pioană

    19 februarie 2019

    Laura Codruța Kövesi doarme acum somnul neliniștit al urmăriților penal, învelită cu pătura otrăvită a prezumției de nevinovăție. Judecata publică a început să parcurgă etapele torturii, de astă dată cu […]

  • Asistații de la SRI

    19 februarie 2019

    Ovidiu Marincea este un fost lucrător din presă, la Realitatea TV, apărut de nicăieri ca jurnalist și dispărând apoi la fel de repede în negura care e foarte probabil să-l […]

  • În așteptarea atletului lui Dumnezeu

    12 februarie 2019

    A fost nevoie ca un parcagiu italian să se metamorfozeze în medic, pe pajiștea cu fătuci mioritice producătoare de silicon, pentru a vorbi de seninătatea criminală cu care am acceptat […]

  • Adevăratul nume al Laurei Codruța Kövesi

    12 februarie 2019

    Pentru o țară de mărime medie, îndepărtată și înapoiată, binecuvîntată de un dumnezeu amnezic, irigată de rîuri fără pești, locuită de oameni fără obraz, poluată de vorbe, ocolită de autostrăzi, […]

romania100