Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 61: Curățenia de după război

Zoom București, marea speranță Episodul 61: Curățenia de după război

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

În ziua aceea, de curățenia de Paște, Vasilica a deschis ea însăși șifonierele și dulapurile în care ținea darurile pe care le primise ca moașă. Femeia care făcea curat prin casă se ocupa cu praful din camere și cu mîzga de pe geamuri. Vasilica evalua cămăși de noapte, cearșafuri, perne și fețe de pernă, de nu mai era loc de ele. Cu memoria ei fără greș, Vasilica ținea minte ce de la cine primise.

Nu-i venea să arunce nimic și nici să dea de pomană ce căpătase după nașteri și după avorturi. Dar cum nu mai avea loc de atîtea daruri în dulapuri și în șifoniere, trebuia să mai renunțe la cîte ceva. A început cu cămășile de noapte care nu-i plăceau. A continuat cu cearșafurile și cu fețele de pernă, cu gîndul să le dea la așezămintele pentru săracii din București. Dar cînd a băgat de seamă că nu făcuse mare lucru, Vasilica s-a despărțit și de cadourile la care ținea. A renunțat la pernele și la fețele de pernă pe care le primise din partea boieroaicelor. A pus deoparte și plăpumile cu fețe de mătase, pe care le ținea într-un dulap, dar nu-i venea să creadă că rămăsese cu atîtea lucruri de care nu știa cum să scape. Așa că s-a făcut că uită din partea cui le primise și le-a scos în curte. Dar nu ca să le dea foc, cum credea Tiberiu, ci în așteptarea unui căruțaș al milei publice, care urma să le ducă pe la așezămintele pentru nevoiași.

Tiberiu, care se ocupa de peșcheșurile ei alimentare și de cele lichide, îmbuteliate în sticle, le ducea în curte pe cele care păreau lipsite de viitor. Salamuri care se mucegăiseră, deși păreau comestibile, damigene cu vin care mirosea a oțet și dulciuri care se solidificaseră. Tiberiu le-a dat foc. Salamurile ardeau sfîrîind, dulciurile miroseau a zahăr ars, iar sticlele cu vin și damigenele explodau pe rînd, spre enervarea Vasilicăi care nu înțelegea de ce Tiberiu nu vărsase conținutul lor în focul din curte.

Tiberiu i-a spus că, pentru el, acel foc purificator nu se împiedica în asemenea detalii. Vasilica i-a replicat că nu-l ducea mintea, căci el punea pe foc lucruri pentru care ea muncise, chiar dacă vinul se oțetise și salamurile mucegăiseră.

Focul din curte fumuia a grăsime uitată pe foc și a zahăr ars. Căruțașul Gheorghe, chemat de Vasilica, a întrebat-o pe moașă dacă n-ar fi trebuit să cheme și pompierii. Vasilica i-a spus că nu era cazul.

Moașa  apucase să facă o listă cu bunurile pe care le cedase așezămintelor pentru săraci și orfani și, după ce le-a așezat cu mîna ei în căruță, i-a cerut lui Gheorghe să-și pună și el degetul înmuiat în cerneală lîngă semnătura ei.

În spatele casei se mai auzea bubuind cîte o sticlă pusă pe foc de Tiberiu. În dimineața următoare, femeia care le făcea curat în casă s-a apucat să văruiască pomii din curte. Pînă să se ducă pe unde avea treabă, Vasilica a dat și ea cu bidineaua pe trunchiurile pomilor. Și deși nu-și vorbeau din seara precedentă,  Tiberiu a tăiat pe lîngă ea cu foarfeca ramurile uscate.

Seara, cînd s-au văzut din nou la masă, și-au făcut de vorbă. Vasilica l-a anunțat pe Tiberiu că renunțase la multe dintre darurile pe care le primise. El i-a spus că aruncase ce era de aruncat dintre cadourile pe care le primise ea, mîncăruri și băuturi.

Vasilica i-a răspuns că ar fi trebuit să le fi dat vecinilor ce le prisosea, dar tot ea a ajuns la concluzia că în război n-aveau de unde să știe ce le trebuia și ce nu. La care Tiberiu i-a mărturisit că o parte dintre sticlele cu băuturi spirtoase pe care le primise ea ca peșcheș de moașă fuseseră consumate de prietenii lui patrioți în timpul ocupației. Vasilica l-a prins de mînă, peste masă, ca pe vremea cînd tocmai se logodiseră și mergeau la conditorei, la Oradea, să se apropie unul de celălalt.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]