Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 62: Sărutări regale diplomatice

Zoom București, marea speranță Episodul 62: Sărutări regale diplomatice

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

După marele ei turneu diplomatic prin lume, Regina a bolit aproape o săptămînă. Dama ei de onoare, doamna Procopiu, a observat că Regina se simțea epuizată fizic, dar capul îi mergea la fel de bine ca de obicei. Scria în jurnalul ei zilnic, întinsă în pat, și se folosea de oamenii ei de încredere ca să le transmită reprezentanților României la Paris cu cine să stea de vorbă cordial și cu cine să se certe.

Doamna Procopiu i-a spus Vasilicăi că Doamna Mary era otrăvită că negociatorii noștri pentru tratatul de pace nu se pricepeau să poarte discuții separate cu reprezentanții marilor puteri. Căci nu la ședințele comune ar fi putut cîștiga România ceea ce ar fi meritat. Cazul țării noastre trebuia prezentat înainte celor ce aveau să hotărască soarta Europei. În timp ce stătea în pat, Regina l-a primit pe ministrul Brătianu, căruia i-a spus că nu se pricepea la negocieri. Era patriot, nici vorbă, dar îi lipsea talentul cu care diplomații adevărați știu să dea înapoi, pentru a cîștiga mai mult decît dacă au o poziție intransigentă. Așa că Brătianu l-a trimis în locul lui pe Vaida-Voevod.

Acest boier, înrudit cu însuși Vodă Cuza, avea relații personale cu negociatorii străini de la Paris. Se pricepea să dea înapoi cînd era cazul, dar marele lui talent era că la întîlnirile diplomatice, cu șampanie și caviar, șoptea cui trebuia că România făcuse mari sacrificii în timpul războiului și că trupele țării sale readuceau acum ordinea în Ungaria, unde se iscase o revoluție comunistă. Voiau marile puteri ca și Ardealul să devină comunist, ca Ungaria, precum în Rusia?

Pînă și francezii, cît erau ei de republicani și de trecuți printr-o revoluție cu multe decapitări fără proces, nu voiau să audă de comunismul rusesc. Iar americanii se declarau uimiți că într-o republică, cum era și a lor, se putea instala la putere un partid care voia să le lichideze pe celelalte. Așa că erau și ei de acord că armata română nu făcea „figură” de ocupant la Budapesta, ci se dusese acolo ca să normalizeze situația, după zurbaua bolșevică a acelui Bela Kun.

Regina îl dăscălea pe domnul Vaida-Voevod și după ce se ridicase din pat, și-i spunea să nu facă ecomomie cînd se întîlnea cu diplomații străini, chiar dacă ar fi trebuit să intre și la datorii pentru asta. Ca să-l convingă, îl sărutase de cîteva ori pe gură, îndelung, deși nu-i plăcea de el. Apoi Regina îi spusese doamnei Procopiu că țara merita acest mic sacrificiu. N-ar fi fost singurul. Regina știa să îmbine plăcerile ei cu foloasele patriei, încît era greu să-ți dai seama cînd își folosea trupul de dragul țării și cînd o făcea din motive personale.

Vasilica nu-și permitea să-și dea cu părerea despre treburile intime ale Reginei. Din cînd în cînd, însă, visa noaptea că se culcase cu arătosul primar de sector, cel după care oftau nenumărate doamne și domnișoare din mahala, supărate toate că nu puteau să-l voteze, fiindcă nu le dădea legea dreptul.

Altminteri, după război, pînă și țăranii analfabeți căpătaseră drept de vot, fiindcă domnii din Parlament, care acordaseră votul universal, îi considerau, pentru că erau bărbați, mai mintoși chiar și decît femeile care aveau studii universitare. Vasilica n-ar fi vrut neapărăt să voteze. Dar cînd se gîndea că nici Regina n-avea acest drept i se părea că domnii bărbați, în frunte cu Regele, își permiteau cam multe. Mai ales după acest război în care femeile rămase acasă făcuseră și treburile bărbaților.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite