Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 63: „Na o țigară!”

Zoom București, marea speranță Episodul 63: „Na o țigară!”

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

Cum să-l bagi pe Slavici în pușcărie!? – s-a minunat Tiberiu, după ce a citit știrea cu titlu mare din Universul, că domnul Ioan Slavici fusese internat la închisoarea Văcărești. Nu că n-ar fi meritat, dar la etatea lui, parcă nu se cuvenea. Ioan Slavici și alți gazetari, mult mai tineri decît el, care scriseseră în ziarele din București scoase pe bani nemțești, fuseseră condamnați pentru colaborare în timp de război cu inamicul.

În timpul ocupației, Tiberiu se îngălbenea de supărare cînd citea editorialele  domnului Slavici, ardelean de-al său, care-i ataca pe refugiații de la Iași și acuza și Casa Regală că nu servește interesele țării cu acest refugiu.

Cînd aflase cît de bine îl plăteau nemții pentru articolele lui din ziar pe marele ardelean, Tiberiu îi spusese opărit Vasilicăi: asta miroase a trădare. „S-o fi zaharisit”, încercase ea să-l liniștească. Tiberiu îl văzuse de mai multe ori prin centru pe domnul Slavici. Mergea cît se poate de vioi. Ochi cu priviri agere! Și cînd Tiberiu îi spusese odată, cu skepis, „Servus, domnul Slavici!”, ca între ardeleni, scriitorul își dusese mîna la borul pălăriei, înclinîndu-și totodată deferent capul către mîna cu care-i transmitea omagiile sale.

Domnul Slavici urma să stea mulți ani la Văcărești, în închisoare. Printre ceilalți gazetari condamnați era și unul cu un pseudonim bizar, Arghezi, pe care-l chema, de fapt, Theodorescu Ion. Cică scria și poezii, și se auzea că fusese călugăr, dar că se întorsese la viața laică.

Despre condamnații mai tineri, cu tot cu fostul călugăr, Tiberiu nici să n-audă! Își meritau locurile din pușcărie, cu vîrf și îndesat. Iar călugărul apostat, cu atît mai mult: dacă fusese în stare să-l trădeze pe Dumnezeu, trădarea de țară o fi fost un mizilic pentru el, l-a evaluat Tiberiu. Dar cu domnul Slavici, care bătea spre șaptezeci de ani, judecătorii ar fi putut fi mai îngăduitori.

La Văcărești, domnul Ioan Slavici era privit cu respect de gardieni. Cei care știau carte le spuneau celorlalți că domnul Slavici nu era oarecine. Scrisese cărți! Drept care nu era înghiontit, ca să se miște mai repede, cînd ieșea la plimbare în curtea interioară a închisorii. Altfel, însă, primea aceeași mîncare ca și ceilalți pușcăriași. Bătrînul domn știa regulile din pușcărie. Mai fusese închis. Așa că nu se jeluia ca alții de viața în celulă. Nici condamnatul Ion N. Theodorescu nu se plîngea. Mîncase, zicea, și mîncare mai proastă decît asta de la Văcărești. Cînd îl întrebau ceilalți pușcăriași de ce ajunsese acolo, că nu părea de-al lor, le spunea că pentru crime săvîrșite cu condeiul. Și pe cine omorîse cu condeiul lui?! Nu omorîse pe nimeni. Și-atunci ce căuta acolo, nenică? Trebuia să plătească pentru ceea ce scrisese! Adică era d-ăia „politicii”? Cam așa ceva, le spunea acest om cu două nume.

Fostul călugăr era mai curios să afle poveștile altora decît să o spună pe-a lui. În zilele de vizite venea la el o femeie de o frumusețe fără seamăn, care-i aducea cîte un pachet cu țigări și de-ale gurii. Asta era doamna Paraschiva, nevasta lui, care le lua piuitul celorlalți pușcăriași care primeau și ei vizite și o vedeau. Cu o nevastă ca asta, să tot numeri zilele pînă ieși de la „întristare”. Dar ce găsise muierea asta, care-ți lua răsuflarea cînd o vedeai și care nu părea curvă, la scundacul din pușcărie, care cică nici nu vedea prea bine? Așa că ceilalți confrați de la Văcărești  îi spuneau poveștile lor, ca să-l facă și pe el să le spună cum de se însurase cu o femeie atît de frumoasă și de curată ca doamna Paraschiva. Simplu, se îndrăgostiseră! – le spunea scundacul cel chior, dar țanțoș, celor curioși.

Explicațiunea asta i se părea o bătaie de joc Îngerului, tînărul de nici 25 de ani, cu sex incert, care omorîse două femei cu cuțitul și avea de stat toată viața în pușcărie. Îngerul le propusese celorlalți patru viețași să-i dea cîteva găuri noului venit, ca să-l facă să le spună adevărul, nu să se rîdă de ei. Aveau cu ce: niște custuri ascuțite în celulă, care tăiau mai bine decît bricele. Dacă fostul călugăr ar fi murit pînă să le zică secretul lui, măcar că aveau și ei de ce rîde. În ziua cînd voiau să-l înțepe toți cinci în timpul plimbării, scundacul i-a propus Îngerului să fumeze amîndoi o țigară, drept care acesta a ridicat brațul drept către ceilalți viețași. Dacă ar fi ridicat brațul stîng, toți s-ar fi apropiat de noul venit să-l găurească, așa cum hotărîseră. „Na o țigară!”, îi spusese ciudatul ăsta, de-ai fi zis că, la fel ca și el, Îngerul, nu-i pasă dacă moare sau trăiește.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100

Editoriale
  • Nimerick al șaișpelea

    26 martie 2019

    Trecu juma’ de veac și poate-un pic. Erai ca un borcan cu loz în plic și-am încercat să îți extrag spre seară ciorapii fumurii de domnișoară cînd mi-ai șoptit cu […]

  • PNL dă testul de intelligence

    26 martie 2019

    PNL și-a chemat tinerii la Sinaia sub protecția Sfîntului Ionescu Quintus, un fost slujitor al Securității, ale cărui turnătorii l-au îngrozit și pe Diavol. Cei ce-și zic urmașii Brătienilor au […]

  • Ce folos că nu-i vreo frumusețe, dacă nici prea smartă nu-i?

    26 martie 2019

    Viorica Dăncilă, scăpată din lesa scurtă de la București, e precum buzduganul trimis de Zmeul Zmeilor să bată de trei ori în ușă, pentru a anunța că urmează ceva. Dar […]

  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

romania100