Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 65: Telegramele

Zoom București, marea speranță Episodul 65: Telegramele

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

Luată cu treburile ei zilnice, Vasilica nu se mai gîndea și la fratele ei din America. Spera că îi merge bine, ca maistru la o fabrică din Detroit. Cînd a primit scrisoarea de la el, pe care poștașul a ținut să i-o înmîneze în persoană, moașa și-a adus aminte de tinerețile ei și de anul în care plecaseră cu toți din satul lor, Ceru-Băcăinți, cu căruțele. În timp ce ea și Tiberiu o luaseră pe drumul Bucureștiului, fratele Traian își îndreptase căruța spre Constanța. Dacă tot plecase din sat, apoi, soro și cumnate, el voia să ajungă în America! Și-au împărțit banii de aur și Traian a apucat-o pe drumul spre Constanța. Era neînsurat. Făcuse ceva studii la Budapesta, dar se lăsase de ele. Voia să facă bani, așa că se întorsese în sat, să vîndă cherestea, din pădurea moștenită de la răposații lor. Așa se umpluse de bani toată familia.

Doar că Traian nu plătise și datoriile către stat, așa că el a fost cel ce a zis că neamul lor era persecutat de unguri, cînd au început să-i vină hîrtii de la Budapesta, să-și achite impozitele, cu amenzi că n-o făcuse la vreme. Atunci, într-un consiliu de familie invocat ad-hoc de fratele ei, Vasilica aflase că familia lor, dacă și-ar fi plătit dările, ar fi rămas fără aproape jumătate din agoniseala lor în bani de aur și că notarul le pregătea o dare în judecată, ca să-i bage în pușcărie. Poate că nu pe toți, dar pe Traian în orice caz.

Se făcuse noapte cînd Vasilica le-a spus tuturor că nu se cuvenea ca vreunul dintre ei să intre la pușcărie. Nu se cuvenea, dar ce era de făcut? o întrebase Traian. Deprinsă cu logica excluderii de pe cînd era elevă la școala de moașe, Vasilica i-a răspuns că dacă vreunul dintre ei ar fi intrat la pușcărie pentru că nu-și plătise dările, aceeași soartă îi aștepta pe toți.

Ergo, intervenise soțul ei Tiberiu, toți trebuia să plece în țară. Și cum Traian se uita întrebător la el, Tiberiu i-a spus că țara era România. Și ce avea să se aleagă de proprietățile și de afacerile lor de aici? l-a întrebat Traian. Se va termina cu ele, i-a răspuns soțul Vasilicăi. În noaptea următoare, toată familia a plecat cu căruțele din sat, lăsînd în urmă case și alte proprietăți, inclusiv pădurile de pe dealurile învecinate. Ana, fata Vasilicăi și a lui Tiberiu, și-a luat în căruță și cîinele, pe Nero, dar cum Nero lătra ca să rămînă în sat, Ana l-a lăsat să sară din căruță și să se ducă să stea de paza casei de care nu voia să se despartă.

În scrisoarea pe care o primise Vasilica, Traian o anunța că devenise președintele firmei la care fusese maistru și că-i ducea dorul, ca frate. Voia s-o aducă și pe ea în America, să se bucure de belșugul lui. Iar ca moașă, Vasilica și-ar fi găsit de lucru acolo, fără să aștepte. Se nășteau copii mulți la Detroit, dar și mureau destui, așa că Vasilica ar fi avut ce să facă acolo.

Fratele Traian auzise că se unise țara. Mai auzise și că unii dintre românii din Detroit se întorceau acasă, să-și cumpere pămînt, dar, după părerea lui, sora Vasilica avea să se îmbogățească în America cu meseria ei de moașă. Căci acolo, nici popii de toate credințele și nici măcar Primăria nu pridideau să înregistreze nașterile.

După ce a citit scrisoarea, Vasilica i-a răspuns lui Traian, cu scrisul ei frumos, că avea destui bani și la București, chiar dacă nu-și putea construi palate, cum îi promisese el. Nu-i venea să-i spună că ultimul ei copil murise. Dar cum ar fi putut ea să se ducă în America și să-l lase pe Augustin al ei în voia ciorilor din cimitirul Sfînta Vineri?

Fata ei, Ana, se măritase cu un circar. Băiatul ei cel mare fugise din țară și se dusese în Legiunea Străină din Franța, dar ce era să caute ea în America?!

Chiar dacă aici în țară n-ar mai fi așteptat-o nimic de bine, nu-i venea să plece în America lui.

La cîteva zile după aceea, Traian i-a răspuns printr-o telegramă: „Soro, greșești”.  La care ea i-a răspuns tot printr-o telegramă: „Nu”. Deși nu era sigură.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100

Editoriale
  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

  • Un om cărunt

    19 martie 2019

    Când a devenit Eugen Orlando Teodorovici arogantul grețos de azi? Cu câțiva ani în urmă se juca de-a tehnocratul PSD și îi citeai în ochi acea slugărnicie proprie birocraților de […]

  • În așteptarea cîinilor cu drept de vot

    12 martie 2019

    Călăuzit de farul partidului purtat pe umeri de PRM-istul Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea pare că suferă de orbul găinii dacă n-a sesizat că “lătrăii” din Călărași nu erau nici tineri […]

  • Depinde cum privești femeia oarbă

    12 martie 2019

    Cînd spunem “justiție”, spunem “politică”. Cu aerul că invocăm absolutul spunem, de fapt, povestea unui exces. Așa cum arată faptele, justiția e numele îmbunătățit al lăcomiei, al cruzimii și al […]

romania100