Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 67: Cearta și obiectul

Zoom București, marea speranță Episodul 67: Cearta și obiectul

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

În după-amiaza aceea, doamna Procopiu a primit-o mîhnită pe Vasilica. Moașa a întrebat-o ce pățise. Ea, nimic rău, i-a zis doamna de companie a Reginei. Chiar parcă, din contra, avea semne că rămăsese însărcinată. Soțul ei își făcuse îndelung și repetat datoria conjugală cu o lună în urmă, încît trăgea speranțe.

Vasilica a dat pe gît lichiorul cu care o așteptase doamna Procopiu. A luat și o înghițitură de cafea. Se împrieteniseră, atît cît putea încăpea prietenia între o doamnă din anturajul Reginei și o moașă pricepută cum era ea. Cu toate că știa că Vasilica nu purta vorbele, doamna Procopiu a pus-o să jure că nu va spune nimănui ce avea să-i spună. Vasilica i-a răspuns că era cam obosită. Moșise o naștere și se înduplecase să facă un chiuretaj. Distinsa ei gazdă i-a spus fetei în casă să aducă și două pahare cu coniac. Vasilica i-a cerut cu modestie și un pahar cu apă. Voia să-și clătească gura după lichiorul de cireșe pe care-l băuse din politețe.

Regina era tristă din pricina primului ei născut, prințul Carol. Și cînd Regina era tristă, nici ea nu putea fi veselă. Mary îi făcuse onoarea de a-i cere sfatul. Numai ei, dacă doamna Vasilica putea înțelege așa ceva! Prințul Carol, care fugise din armată în timpul războiului, deși purta numele bunicului său, fostul ofițer în armata prusacă, se mai și înamorase aprig de o domnișoară din familia Lambrino, deși știa că trebuia să se căsătorească, negreșit, cu o fată dintr-o familie regală străină, nu cu o domnișoară din România. Regina admitea că fiul ei îi semăna în multe privințe. Se credea mai presus de reguli și chiar de legi. Cînd fugise de pe front, abandonîndu-și subordonații, tînărul Carol îi spusese regalei sale mame că nu voia să moară într-un război care i se părea stupid.

Datoria lui de prinț moștenitor față de țară?! Îl întrebase cumva țara și pe el dacă voia să se lupte în acel război?! Drept care își luase măsurile trebuincioase, ca să nu-și piardă prostește viața. Iar un prinț moștenitor al coroanei nu dezertează, așa cum fusese acuzat. El ia deciziile cele mai potrivite pentru a nu ajunge carne de tun în război.

Dar cum putea Carol explica înamorarea lui cu domnișoara Zizi Lambrino, cînd știa care erau regulile imuabile ale Casei Regale? l-a întrebat Regina. Nu există reguli imuabile! i-ar fi răspuns prințul. Or, în această dimineață, domnul Brătianu s-a dus în audiență la Regină ca s-o întrebe ce avea de gînd cu augustul ei fiu care o luase razna. Mary i-a răspuns premierului că prințul moștenitor avea să-și dea seama de îndatoririle sale față de țară, căci făcea parte dintr-o familie cu tradiții. Și dacă, totuși, prințul nu avea să-și dea seama de îndatoririle sale? a întrebat-o Brătianu. Regina i-a răspuns că nu credea că se va întîmpla una ca asta. Și dacă totuși s-ar fi întîmplat?! a insistat premierul. „Atunci, fiul meu nu va mai fi regele României!”, i-a răspuns regina, apoi i-a spus lui Brătianu că audiența se încheiase.

După aceea Regina o întrebase pe doamna Procopiu ce mai putea face. Căci Carol nu asculta de sfaturile ei de mamă. Dama ei de companie i-a spus că o mamă înțeleaptă își mai mai putea și pedepsi fiul neascultător. Cînd și-a dat seama ce-i ieșise din gură, doamna Procopiu a dat imediat înapoi, sfătuind-o pe Regină să aștepte un răspuns din partea Celui de Sus, care avea să-i dea gîndirea cea dreaptă. Dar moașa ce părere avea? Vasilica, ce să-i zică?! După ce cresc copiii, nu mai ai ce să le faci. Unul dintre băieții ei plecase din țară fără să-i spună și ajunsese în Franța, unde se băgase în Legiunea Străină, iar fata ei, Ana, se măritase cu un circar, deși voia să facă din ea o domnișoară cu pretenții la altceva.

Cînd a ajuns acasă, Vasilica s-a luat la ceartă cu Tiberiu, care i-a zis că nu se mai putea. Ce nu se mai putea? Tiberiu, care băuse și el în oraș, i-a scos ochii că-și neglija familia, în timp ce el făcea pe bona și pe institutorul copiilor. Vasilica i-a răspuns că nici măcar de asta nu mai era în stare: Tiberiu bea pînă se vedea că era beat, de le plecase de-acasă băiatul cel mare, iar Ana se măritase cu un golan.

Amîndoi erau amețiți de băutură. Totuși, Tiberiu, mai pașnic, îi spusese că nu voia să se ia cu ea la ceartă din cauza copiilor. Apoi s-au dus în dormitor și, în timp ce Vasilica se simțea pregătită, Tiberiu îi zicea rușinat că nu mai era cel de odinioară, rugînd-o pe Vasilica să-i trezească cumva obiectul, ca să-și facă datoria conjugală.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite