Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 68: Ziarele

Zoom București, marea speranță Episodul 68: Ziarele

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi.

Pînă să intre nemții în București, Tiberiu nu se omora cu cititul ziarelor. Erau pline de minciuni și de calomnii. Chelnerii de la cafeneaua-berărie din cartier i le puneau totuși pe masă, știind că vrea să le răsfoiască. Pe Tiberiu îl interesa mai mult ce se întîmpla în război. Nu afla mare lucru. Știrile adevărate erau puține și confuze. Dar atît cît se pricepea el să citească printre rînduri, Armata Română n-o ducea bine pe front.

În ziua în care ziarele au anunțat că Guvernul și Casa Regală părăseau Bucureștiul, în interesul Țării, Tiberiu a socotit că mai erau doar cîteva zile pînă cînd nemții, ungurii, bulgarii și turcii vor invada orașul. Amicii lui i-au spus că prea le vedea pe toate în negru. Oștirea n-ar fi lăsat Bucureștiul fără apărare! Tiberiu aflase de la Vasilica lui că Tezaurul patriei fusese trimis în Rusia, ceea ce însemna că Bucureștiul nu mai era în siguranță.

În ziua în care Capitala a fost ocupată de nemți, Tiberiu i-a spus Vasilicăi că trebuia să plece și ei în refugiu, la Iași. Ea i-a zis că pentru ei asta ar fi fost o prostie. Ce să caute în refugiu, cînd pacientele ei erau aici? Nu erau destule moașe la Iași? La ce să se mai ducă și ea acolo, peste ele? Tiberiu a contrazis-o: sediul țării nu mai era la București! Vasilica i-a dat dreptate, dar clientele ei nu plecaseră la Iași, așa că de ce-ar fi plecat ea în refugiu? Tiberiu a socotit că dacă Vasilica rămînea în București, el nu s-ar fi descurcat de unul singur la Iași, chiar dacă stăpînea germana și limba latină, ca nimeni altul. Atunci, totuși, el a început să se însingureze, fiindcă simțea că, dacă s-ar fi dus la Iași, ar fi avut o șansă unică de a intra în grațiile puternicilor de acolo.

Trupele germane au pătruns triumfătoare în București, în frunte cu generalul Mackensen; mai la spate erau și trupeții unguri și bulgari și cîteva sute de turci. Vasilica s-a uitat la ei, evaluîndu-i de pe trotuar. Cei mai mulți aveau să cadă pe mîna curvelor din București, dintre care unele erau bolnave de sculament și de sifilis. Asta dacă nu cumva o pățiseră dinainte și aveau să le îmbolnăvească ei pe prostituatele din București care aveau condicuța curată.

Așa că Vasilica nu se îndoia că, chiar și sub ocupație, treburile ei aveau să meargă bine. Poate chiar mai bine ca înainte. Moașa bănuia, văzîndu-i pe nou-veniții în uniformă, că în București se vor naște copii, chiar și în absența bărbaților plecați pe front. Căci femeile sînt condamnate să facă copii și cu cine vor, și cu cine nu vor.

Tiberiu i-a dat dreptate Vasilicăi. Dar el și prietenii săi de la berăria-cafenea s-au gîndit că trebuia să facă o treabă patriotică sub ocupație, deși nu sperau că nemții și ceilalți vor părăsi orașul. Se instalaseră aici ca și cum n-ar mai fi avut de gînd să plece vreodată. Nemții și ungurii ocupaseră Cercul Militar din inima orașului, bulgarii luaseră Capșa, care era nu departe de Cercul Militar, iar turcii rechiziționau case pentru ofițerii lor.

Tiberiu și amicii lui se gîndiseră că dacă nu puteau face nimic împotriva abuzurilor ocupanților, atunci măcar să le numere abuzurile, pentru ziua improbabilă în care Puterile Centrale ar fi pierdut războiul.

Pînă atunci, însă, cînd se ducea la berăria-cafenea din mahala, Tiberiu era otrăvit că ziarele care apăreau înainte dispăruseră. Le ducea dorul, așa mincinoase și calomniatoare cum erau. Căci foaia nemțească și ziarul domnului Constantin Stere i se păreau lipsite de orice vino-ncoace. Tiberiu le citea și le recitea, în speranța că că va descoperi în ele știri care să-l îmbărbăteze. Asta pînă cînd și-a dat seama că n-avea ce știri de acest soi să aștepte de la ele. Din cînd în cînd însă mai primea cîte un ziar de la Iași, adus de doamnele și domnișoarelede la Crucea Roșie sau de vreunul dintre comercianții evrei care știau nemțește. Nici în ziarele scoase în refugiu Tiberiu nu credea că putea avea mare încredere. Dar, oricum, mai afla cîte ceva. De pildă, că domnul George Enescu se ducea să le cînte cu vioara răniților din spitale și că un anume Zavaidoc, supranumit Gură de aur, se ducea să-i îmbărbăteze pe trupeți chiar și pe front. Ceea ce lui Tiberiu i se părea o dovadă că nu era totul pierdut, cum scria în ziarele de la București. Dar cît de mult puteai avea încredere și în ziarele care apăreau la Iași? se întreba Tiberiu. Totuși, le dădea amicilor săi aceste ziare, spre lectură, deși știa că dacă ocupanții și Poliția ar fi aflat că el colporta publicații interzise l-ar fi așteptat pușcăria. Sau chiar Curtea Marțială, unde pentru civili se dădeau ani de închisoare, ca o dovadă de îngăduință, altfel doar pedepse cu moartea.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]