Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 70: Tiberiu, față cu ocupanții

Zoom București, marea speranță Episodul 70: Tiberiu, față cu ocupanții

Vreo două săptămîni după ce Bucureștiul fusese ocupat de trupele Puterilor Centrale, Tiberiu afla ce se mai întîmpla prin centru doar de la Vasilica și de la popa Nițu. El refuza să se mai ducă pe-acolo, ca să nu dea ochi cu invadatorii. Dar după ce s-a trezit cu ei și aici în mahala, ce era să mai facă!? Primii care apăruseră fuseseră turcii și bulgarii, ofițeri inferiori și subofițeri, care s-au instalat în casele oamenilor, pe unde le-a plăcut. Nu plăteau chirie. Nemții și amicii lor de arme, ungurii, au venit ceva mai tîrziu – cei care n-au mai încăput în hotelurile pe care le rechiziționaseră și în casele din buricul orașului.

Nemții și ungurii, pe lîngă ei, ocupaseră Cercul Militar și hotelul Athénée Palace, ca să le arate bucureștenilor că ei erau cei de care depindea orașul. Bulgarii și turcii se mulțumiseră cu Capșa și cu niște hoteluri de lîngă Gara de Nord. Turcii nu erau prea mulți, bulgarii însă, chiar dacă erau ei mai sărăcuți, ai fi zis că-și aduseseră toată armata la București, ca să se răzbune pentru ce pățiseră în 1913, cînd România le luase Cadrilaterul.

Pe casa unde Tiberiu, Vasilica și copiii stăteau cu chirie pusese ochii un căpitan turc, mustăcios ca mai toți camarazii lui. Căpitanul voia să se stabilească acolo împreună cu ordonanța lui, un adolescent grăsuț, cu ochi umezi. Tiberiu, ce să zică? Nu te poți pune cu invadatorii. Vasilica, în schimb, se dusese la Comandamentul german să-i roage pe nemți, ca moașă cu studii la Budapesta ce era și vorbitoare de germană și de maghiară, s-o excepteze de la plăcerea de a găzdui militari la ea în casă.

În lipsa altor argumente, l-a întrebat pe maiorul neamț în fața căruia ajunsese dacă mama și soția lui – maiorul avea verighetă – ar fi fost mulțumite dacă în casa unei moașe ar fi fost cazați militari, să-i strice rosturile din casă. Maiorul, bucuros că are de-a face și cu cineva care-i vorbea pe limba lui, dar și pătruns că Vasilica îi invocase mama și nevasta, i-a dat o hîrtie oficială prin care o scutea să găzduiască militari la ea în casă.

Căpitanul turc nu știa nemțește, dar cînd Vasilica i-a arătat hîrtia nemțească cu antet imperial s-a dus la cîteva case mai încolo. S-a instalat în imobilul cu etaj al negustorului de vinuri și de cereale George Arhip. Deși știa cîteva vorbe pe turcește, negustorul n-a îndrăznit să-l refuze, socotind că dacă va găzdui un ofițer al ocupanților își va putea vedea liniștit de afaceri.

Cînd s-a dus din nou în centru, mergînd pe jos, nu cu birja, ca înainte, Tiberiu a văzut că prăvăliile pe care le știa își schimbaseră firmele scrise pe românește cu altele, în nemțește, și că pe trotuarele din fața Cercului Militar și a hotelului Athénée Palace nu mai avea loc de curve.

Amicii lui patrioți nu se mai întîlneau la berăria știută, unde puteau comanda o halbă sau un șvarț în așteptarea celorlalți. Se adunau în Cișmigiu, mai la fereală, și discutau evenimentele, loviți de un soi de năuceală care le venea de la noua stare de lucruri. Cel mai bun de gură dintre ei, avocatul Mailat, era de părere că, atunci cînd se va termina războiul, ocupanții se vor duce care de unde a venit. Tiberiu nu era de aceeași părere: „Știm de la strămoșii noștri romani, dar și de la Napoleon, corsicanul, nu ăstălalt, amicul nostru, că o țară cucerită rămîne ocupată.” Mailat i-a replicat în latina lui aproximativă: „Si visăm pace, para bellum!”. Totuși, amîndoi erau de acord că nu se știa cînd se va termina războiul și nici ce soartă va avea regatul României după aceea. Ce puteau ei face de aici? Mai nimic, au recunoscut amîndoi. Negustorul Palamar, om altfel potolit, le-a reproșat că erau defetiști. Ei, ca patrioți, aveau datoria să ție viu spiritul de revoltă, stimați căuzași!

Tatăl domnului Palamar se îmbogățise de pe urma Unirii, dar mai ales după războiul din ᾿77, ca furnizor al oștirii, de unde i se trăgea și faima de patriot. Făcuse comerț printre primii cu Anglia și cu Franța. Fiul său, care-i moștenise afacerile, se descurca destul de bine, dar mai suferea și pierderi din cauza concurenței cu rușii, care intraseră și ei pe piața cu cereale din țările bogate dinspre vest.

Palamar era convins că, dacă nemții vor cîștiga războiul, comerțul României va ajunge la mîna lor, încît ridica vocea atunci cînd aducea vorba despre asta. Era un bărbat arătos și, în ciuda chestiei că îndeletnicirea lui ar fi trebuit să-l îndemne la prudență, se înflăcăra din te miri ce. Pentru asta îl evoca din cînd în cînd și pe bunicul său, halvițarul, care-și dăduse bănuții puși deoparte pentru zile negre revoluționarilor de la pașopt, fie-le sfîntă amintirea.

După ce s-a despărțit de amicii săi, Tiberiu s-a hotărît să vină zilnic în centru, pe jos, ca să-i sfideze din priviri pe invadatori. Seara, cînd Vasilica a ajuns acasă și el i-a spus ce avea de gînd, i-a spus să nu care cumva să facă una ca asta. Moașa i-a amintit, obosită, că ei veniseră la București cu speranța că aici avea să le fie mai bine, nu ca să se uite provocator la cei care ocupaseră orașul. Tiberiu a ales calea de mijloc, urmînd sfatul lui Vergiliu. S-a hotărît ca atunci cînd trecea pe lîngă ocupanți pe stradă să se uite încruntat, dar în pămînt, nu la ei.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
  • Un președinte de clasa a treia

    23 aprilie 2019

    Două premii ca două palme transoceanice s-au abătut zilele trecute asupra obrajilor lui Iulius Filip, aflat în agonie într-un spital din Statele Unite. Aidoma hoțului cinstit care, după ce vinde […]

  • Patimile după DNA

    23 aprilie 2019

    2.807 magistrați, adică 1.962 de judecători și 845 de procurori, au avut sau au dosare la DNA. Dintr-un total de cam 6.900 de magistrați, instalați în instanțele și parchetele României, […]

  • Anticomunismul și antisecurismul

    23 aprilie 2019

    Augustin Lazăr era anticomunist printr-o stranie contaminare. A fost iradiat cu anticomunism. Pentru că Augustin Lazăr lupta cu Dragnea-PSD, și se știe foarte bine că Dragnea-PSD e comunism – Ciuma […]

  • Sărutul dat leprosului

    16 aprilie 2019

    Cînd comuniștii au descoperit în arhivele Siguranței burgheze că eroul atîrnat pe sfîrcul sirenei de la Atelierele Grivița era un jalnic informator răsărit din flegmele clasei muncitoare ca Afrodita din […]

  • Dacă Lazăr nu e, nimic nu e

    16 aprilie 2019

    Augustin Lazăr cară în spinare ranița securiștilor, aia de care Turcescu pretindea că se lepădase, și în care zac, împachetate în polietilenă, duhorile unei tinereți dedicate carierei. Dar, cîtă vreme […]

romania100