Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 72: Vizita lui Tiberiu

Zoom București, marea speranță Episodul 72: Vizita lui Tiberiu

În ziua cînd s-a dus în audiență la domnul Iuliu Maniu, Tiberiu s-a îmbrăcat în hainele cu care venise din Ardeal la București, chiar dacă erau uzate și cît pe-aci să nu le găsească. În șifonier nu erau, a dat de ele într-un dulap în care Vasilica ținea vechiturile de care nu se îndura să se despartă.

Domnul Maniu aflase că Tiberiu fusese unul dintre cei ce făcuseră un soi de rezistență la București în timpul ocupației. L-a și felicitat pentru asta. Dar l-a întrebat pe Tiberiu de ce nu se înscrisese în partidul lui, ca toți ardelenii adevărați. Tiberiu a recunoscut, jenat, că mai întîi el și prietenii săi încercaseră să-și facă partidul lor. Domnul Maniu l-a întrebat atunci de ce el, ca ardelean, se rătăcise politic, cu regățenii. Păi, pentru că erau prietenii lui! La care domnul Maniu i-a răspuns că în politică te duci după convingeri, nu după prietenii, și l-a trimis la plimbare.

Tiberiu, otrăvit, s-a întors acasă și i-a spus Vasilicăi că voia să facă o călătorie în Ardeal. Moașa n-avea nimic împotrivă. Ar fi mers și ea în locurile părintești, dacă n-ar fi fost prinsă de treburile ei zilnice. La care Tiberiu i-a răspuns că nu concepea să se ducă în Ardeal fără ea. Vasilica a ridicat din umeri. Poate că el mai avea ce să caute acolo – ea se simțea bine la București. Tiberiu a luat totuși trenul spre satul în care se cunoscuseră. De la gară s-a suit într-o căruță care ducea la Ceru-Băcăinți, pe drumul de lîngă malul Mureșului. Rîul venea tulbure și umflat, dar nu atît de primejdios ca atunci cînd se revărsa. Dinspre apă venea un miros amestecat de mortăciuni și de nămol ridicat de pe fundul rîului.

Cînd a ajuns în sat, pe drumul pe care-l știa, Tiberiu și-a dat seama că nu mai avea ce să caute acolo. În anii care trecuseră de la plecarea lor, cu cele patru căruțe, unii muriseră, alții nici măcar nu auziseră de ei, cei care plecaseră, iar de el nici atît. Preotul din sat, chiar dacă nu uitase de el, nu-l mai recunoștea, făcîndu-l să-și dea seama că îmbătrînise, iar localnicii credeau că Tiberiu venise acolo de la București ca să-i strîngă cu ușa, la fel ca și fostele autorități ungurești, că nu-și plăteau dările. Ce dacă era el, cel ce plecase cu familia cînd plecase? Se schimbase stăpînirea după Unire, dar și cea nouă, de la București, voia să-i scoată din ale lor și să-i pună să plătească bir. În casele pe care le părăsiseră la plecare se mutaseră tineri căsătoriți care, în loc să-și ridice case sau să stea cu ai lor, dacă nu erau în stare să-și facă o casă, cum ar fi fost cuviincios, se uitau urît la el, de parcă venise să le ia ce era al lor. El n-ar fi avut nimic împotrivă, că viața mersese înainte. Chiar s-ar fi bucurat că nu se dărăpănaseră casele din care plecaseră, dar la cum se uitau la el cei ce stăteau acum în ele l-a luat frica. Ar fi vrut să-și ia tălpășița. Dar n-avea cu ce. Iar dacă ar fi luat-o pe jos înapoi se temea că n-ar fi scăpat de cei care voiau să-i ia gîtul fiindcă venise să-i tulbure din ale lor. Ca să nu pățească ceva s-a dus mai întîi la cîrciumă. Dar acolo se și strînseseră cei care păreau dornici să-i taie beregata. Așa că a luat-o pe drumul povîrnit spre biserică. Numai că de acolo trebuia să mai și plece. Și Tiberiu nu știa pe unde. Doar s-o fi apucat prin pădurea din spatele dealului, pe unde nu călcase niciodată. Și-a continuat urcușul spre biserică, din ce în ce mai convins că urca pe o Golgota locală de unde, pentru el, nu mai exista drum de întoarcere. Ce-i venise să plece de la București, ca să vină aici?! Căci chiar dacă la București nu spera în mare lucru, nu și-ar fi permis nimeni să-l beregățească. Și dacă popa era de conivență cu cei ce îl amenințaseră că nu scapă viu din sat?

Tiberiu a scăpat cu viață de acolo fiindcă preotul de la biserica de pe vîrful dealului le-a spus credincioșilor săi să-l lase în pace. Căci era din familia popii care se străduise să ridice biserica și fusese parohul ei cu încuviințare scrisă de la Papa de la Roma. Altfel ar fi avut aceeași soartă ca funcționarii unguri care dispăreau pe aici din motive necunoscute, ca pe vremea cînd Tiberiu locuia acolo, deși nu era un fiu al satului.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Părinteasca dimîndare

    16 iulie 2019

    Simona Halep i-a bulversat pe englezi cînd le-a povestit că România, care-i cea mai mare producătoare de iarbă cu scaieți din Europa, nu are nici un teren de tenis cu […]

  • Alianța morților

    16 iulie 2019

    Al doilea mandat Iohannis își aruncă umbra împietrită peste următorii cinci ani românești. După calcule și arestări, fatalitatea are acum înfățișarea drobului de sare. Se pregătește perpetuarea unui alt președinte […]

  • Iar ne fug investitorii

    16 iulie 2019

    Cică ExxonMobil ar cam vrea să se retragă de pe platoul continental al Mării Negre. Cel puțin așa spun sursele publicației specializate Gas4Media. Publicație care nu uită să ne amintească […]

  • “Cine rîde undeva în lume, rîde de mine!” (Rainer Maria Rilke)

    9 iulie 2019

    Legea recunoștinței, conform căreia copiii care nu le vor cumpăra părinților loviți de Alzheimer înghețată pe băț vor fi deferiți Justiției, mi-a amintit de șocul pe care l-am trăit în […]

  • Isărescu al șaselea, unicul

    9 iulie 2019

    Între comunism și ziua de mîine, istoria a aruncat iarăși o punte de rău augur. Parlamentul României a pus, pentru a șasea oară, un informator al Securității în fruntea Băncii […]

bt