Space Jam: A New Legacy este o capodoperă a genului, un film atît de rar și deosebit încît ar trebui imediat pus undeva în siguranță. De preferință, departe de orice formă de public, pentru că știți și dumneavoastră cît de hulpavi sînt ochii publicului. Ar putea să-l pîngărească. Să-l deoache. Să-i strivească sub pleoape corola de minuni a lumii lipsite de suflet pe care o unge pe ecran precum marmelada pe un tricou alb, proaspăt cumpărat.
Măsură drastică și, probabil, un mare sacrificiu, dar nu credem oare toți că arta cere sacrificii? Și asta e artă adevărată, nu încape nici cea mai mică îndoială. Practic, filmul ăsta e inefabil ca poezia lui Brâncuși, tablourile lui Rodin și dansul aerobic al lui Homer. Și, poate, pentru că e greu să judeci diferențele cînd plutești în sublim, singura chestie care îl egalează este arta interpretativă a lui LeBron James. Nu glumesc deloc. Tipul e la fel de inspirațional ca orice actor faimos. De exemplu, Mel Gibson, în timp ce ține un seminar despre sobrietate, abstinență de la alcool și dragostea față de membrii poporului ales.
Nu zic, și primul Space Jam era genul de operă de artă pe care o atîrni pe frigider pentru că artistul are 3 ani și peste 12 vei putea face un mișto aprig de el, dar așa tîmpițel cum era, îndrăznea să-și oprime povestea cu logică. Personajele cu pretenții de consecvență. Și, chiar dacă Michael Jordan era la fel de talentat la actorie pe cît era la bătut mingea în baseball, gagiul insista să fie totuși simpatic. Din fericire, Space Jam Ăsta Nou știe să ocolească elegant toate capcanele de gen. Aplică șablonul, dar o face idiot, folosește personaje celebre, dar exagerează la modul prostesc, folosește o vedetă, dar o alege pe aia faimoasă prin faptul că e antipatică grav.
Cît despre umor… cuvintele pălesc încercînd să-l descrie. De ce anume simt ele nevoia să apeleze la violență domestică e greu de zis. Judecați și singuri: într-un moment greu, se aude strigătul de triumf: „Gata, s-a rezolvat, ne ajută Michael Jordan!“. Victorieeee! „A, stai, e de fapt Michael B. Jordan, cunoscutul actor și producător.“ Să păstrăm un moment de reculegere ca să puteți rîde în liniște. Hai, curaj, că urmează referințe culturale obscure la slow-motion-ul din Matrix, lucru pe care nimeni nu s-a gîndit să-l facă în ultimii douăzeci de ani.
În final, țin neapărat să adaug că, mai presus de toate, filmul arată grafic excelent. Poate nu la fel de bine ca ăla făcut în condiții mai primitive acum 25 de ani. Și categoric nu la fel de mișto ca desenele create manual acum 80 de ani. Dar în mod clar mai simplist, mai lipsit de imaginație și, în general, mai nasol decît v-ați aștepta de la un film conștient că trebuie să vrăjească vizual. O capodoperă, după cum spuneam.
Space Jam: A New Legacy. R.: Malcolm D. Lee. Cu: Bugs Bunny, Daffy Duck, Yosemite Sam, LeBron James.