Ce faci cînd, în timp ce-ți duci fetele la școală, prin centrul Philadelphiei, un banal blocaj de trafic se transformă într-o nebunie cu flămînzi*? Păi, te asiguri că familia ți-e OK și pleci să salvezi lumea, chiar dacă un pic împotriva propriei voințe. Cel puțin, dacă ești Brad Pitt într-un film produs chiar de tine, cu ambiția de a fi cel mai fain blockbuster al verii. Chestie care, pe undeva, îi și iese.
Filmul începe la fel de brusc precum am început și eu – pînă să se termine genericul am trecut de la pacea idilică a unei case din suburbii la valuri de zombi năvălind peste tot în Philly. De unde Pitt și ai lui ajung în largul Atlanticului. Vezi, Doamne, el e cel mai bun investigator în situații de criză al ONU (atenție, e primul superfilm în care America nu conduce ostilitățile!), deci e trimis tocmai în Coreea de Sud, să găsească pacientul zero al unei infecții virale (care-i transformă pe oameni în zombi în zece secunde) și, desigur, soluția problemei. Soluția se împiedică fix la început, nu înainte de a scoate cea mai cool frază din tot filmul: “Mama Natură e un ucigaș în serie, vrea să fie prinsă, lasă în urmă un șir de firimituri, lasă indicii”. Îi revine lui Brad Pitt sarcina să urmeze firimiturile. Din Coreea filmul ajunge la Ierusalim – locul unei secvențe epice, care fixează standarde noi în cinematografia filmelor cu zombi. Taman pe dos ca în filmele cretine cu buget mare, din ce în ce mai insultătoare la adresa inteligenței privitorilor, aici scenele apocaliptice sînt la început, iar bătălia finală e în Cardiff (mai știți vreun film cu sfîrșitul în Cardiff?), între o mînă de oameni și mai multe mîini de zombi. Și fiindcă pomeneam de sfîrșit, e cam fușerit, pe genunchi și lasă destul de multe în aer. Pe cît facem pariu că se pune de-o franciză? Mai ales că a costat 200 de milioane și a făcut 474 numai într-o lună și ceva. Ca o noutate pentru filmele cu zombi, ăștia-s pe cocaină, frate! Singura chestie pe care te puteai baza la zombi e că se mișcau în reluare. Ei bine, Usain Bolt ar avea ceva probleme cu specia asta nouă.
E un film bine făcut despre apocalipsă și, pe undeva, seamănă cu Children of Men și cu Contagion-ul lui Soderbergh. Doar că le duce în zona horror – acum și cu zombi. Deci mai aduce și cu 28 Days Later. Dar pe steroizi și la o scară mult mai mare decît orice infecție de pînă acum. Atîta doar că în 28 Days Later cea mai mare dramă era necesitatea de a ucide un membru de familie zombificat. În ăsta nu e timp pentru așa ceva, nu e timp pentru sentimentele de pierdere pe care le-ar putea avea personajele pentru cei dragi. E blockbuster, sentimentele sînt superflue, ne trebuie acțiune!
Mai există și niște metafore acolo pe care filmul abia le atinge: omenirea ca zombi – carcase goale mînate doar de foame, Coreea de Nord neatinsă – le-au scos tuturor dinții în 24 de ore, Israelul salvat printr-un zid (pînă cînd pacea între popoare se transformă în cîntec)…Și e cît p-aci să fie profund vizavi de balamucul care ne așteaptă, dar îi trece repede, pe ideea că dacă poți să faci ceva, nu pierzi timpul cu filozofatul.
Un film horror cu rating PG-13: sîngele e ținut la minimum pe ecran. Pentru încasări, presupun. Un film cu zombi pentru oameni cărora nu le plac filmele cu zombi. De fapt, greșit: e un film cu Brad Pitt. Și-i iese foarte bine asta.
* World War Z, 2013, R.: Marc Foster. Cu: Brad Pitt și mulți mici, dar buni.
