La începutul lunii septembrie 1916, în toiul bătăliei de la Arabagi, colonelul Ernest Broșteanu și-a făcut soldații să cînte. În acea zi, văzduhul șuiera de proiectile, pămîntul se cutremura de explozii, aerul era greu de respirat fără să tragi pe nas particule de plumb. Obuzierele grele germane săpau în solul Dobrogei peșteri, defilee și văi pe care azi le învățăm la geografie. Bulgarii trăgeau fără oprire, avînd în încărcătoare toată ura Cadrilaterului pierdut. Turcii își montaseră cu toții, în vîrful baionetei, supărarea de la Grivița și Plevna.
Presiunea Diviziei 1 Infanterie Bulgară și a Brigăzii Germane Bode erau atît de mari, încît generalul Alexandru Socec, cel care comanda flancul apărat de Divizia a 2-a Infanterie Română, a început să întrebe de automobil. Ostașii-țărani din regimentele noastre, care luptau cu mintea la cosit și la pogonul promis de rege, aveau curajul natural al truditorului cu sapa, dar nu prea aveau cui să-l arate, fiindcă ofițerii erau ori pitiți pe fundul tranșeelor, ori plecați să caute automobilul generalului.
În ziua aia, însă, s-a întîmplat ca soldații să aibă noroc. Colonelul Ernest Broșteanu, comandantul Regimentului 3 Infanterie și-a adunat oamenii și le-a vorbit cu inspirația unui voievod pus pe fapte. I-a îmbărbătat, i-a încolonat, le-a dat tonul la cîntec și s-a năpustit asupra liniilor dușmane cu pistolul în mînă, urmat de întregul regiment și de melodia care se revărsa peste tranșee. Bulgarilor și mai ales nemților trebuie să li se fi părut ceva atît de nebunesc, încît o bună parte a liniilor au dat înapoi. Asaltul colonelului Broșteanu a transformat acea înfrîngere într-o victorie, care a permis Diviziei 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, să respingă inamicul pe întregul sector de front.
Bătălia de la Arabagi a rămas în memoria militară ca victorie, mulțumită colonelului Ernest Broșteanu. Pe piept, pe buzunarul din stînga al vestonului, i-au crescut crucea și panglica Ordinului „Mihai Viteazul”, iar pe umeri, tresele de general de brigadă.
Ernest Broșteanu s-a născut la Roman, în 1869. Pe atunci, călătorii și negustorii care înaintau cu căruțele dinspre sud spre inima Moldovei obișnuiau să întoarcă și s-o apuce înapoi, exasperați de pîlcurile de tîlhari. În tihna oferită de această izolare…
Dar mai bine să așteptăm săptămîna următoare și să-i mai oferim lui Ernest un episod, mai ales că luptă eroic și la Mărășești.
