Cupa Ligii, în faza ei actuală, ni s-a părut o metaforă potrivită pentru întreaga competiție băștinașă. S-a văzut (mai bine zis, s-a văzut din părți) și la meciul de la Giurgiu, dintre Astra și echipa lui Hagi: Viitorul e în ceață. Aproape la fel fu în Copou, la partida CSMS Iași – Steaua. Niște umbre mișcîndu-se printr-o pîclă deasă – e tot ce se putea desluși, cel puțin la TV. Profiluri bine conturate, trasee metodic exersate, direcții de joc – ar fi însemnat să pretindem prea mult, stimați telespectatori. Așa ceva poți cere doar în vremuri senine, ca-n campionatele din Germania sau Anglia, unde plouă des. La noi, de cînd s-au schimbat timpurile, am rămas doar cu abureala. Altfel, în zona depresionară, înregistrăm un fenomen deja constant: ceață groasă, frate!
Zău, abia vedem pen’ ce s-a mai înființat și competiția asta, Cupa Ligii. Ne-am luat iarăși, ca maimuțele, ca de la pașopt încoace, după Occidentul civilizat. Tre’ s-avem și noi faliții noștri, de parcă nu ne-ar ajunge insolvențele și cvasi-falimentele neaoșe. Dacă este la ei, atunci neapărat, formă fără fond, va fi și la noi! Ca să ce? În ideea unui ipotetic Dinamo-Steaua, care, tot ipotetic, ar umple stadionul și ar aduce rating pe teveu? Pentru potul de 250.000, încasat de cîștigătorii trofeului? Sigur, tot sînt niște bani, pe praful ăsta. Îi iei, nu-i dai. Totuși, cum constatăm, se vede prea puțin.
Tocmai d-aia, ce să vezi, ne-am gîndit la o propunere constructivă către Ligă, deși, de felul nostru, sîntem doar niște bulangii cîrtitori din presă, ‘tu-vă muma-n cur de bandiți de la cluburi. Campionat de Tineret-Speranțe sau Tineret-Rezerve, ca pe vremea lu’ Gino, bun, n-ați vrut. Hai măcar cu Cupa Ligii! Să joace obligatoriu cinci-șase jucători sub 19-21 de ani, sînt de discutat cifrele. Dac-ar fi juniori din România, ei, cu atît mai bine. I-ar fi mai bine țării, și cluburilor – cu atît mai bine. Sîntem curioși, tare, dacă mesajul ne va fi receptat. Repetăm, și mai pe scurt: cinci-șase jucători sub 19-21 de ani, obligatoriu, în Cupa Ligii. Ar fi un format orientat către viitor, nu pentru trecut vremea, aiurea. Altfel, e frecție.
După cum (nu) s-a văzut, eroii noștri continuă să se miște, de la conducător la jucători, ca niște fantome-n muzeu: Muzeul Figurilor de Ceață.
