Dacă data trecută i-am lăudat pe englezi și pe al lor excelent Sherlock, azi revin cu o mică nuanțare. Nu e foarte importantă, dar ajută la înțelegerea tabloului. Prin urmare: englezii sînt niște proști făcuți grămadă, rușine să le fie, să zică mersi că Google Maps nu pune peste insula lor o pată mare și albă peste care scrie "Țară locuită de oameni nașpa și femei nasoale, n-are sens să pierdeți vremea".
Mai mult, țin să menționez că textul de mai sus n-are nici cea mai mică urmă de subiectivitate și nici vreo legătură cu faptul că acei infami băutori de ceai au anulat un serial cu potențial.
Și, dacă tot am ajuns aici, să trecem la serialul în cauză: după titlu, Whitechapel părea un concurent direct al mai noului Ripper Street (despre care am scris mai demult tot aici), cu diferența că, deși turnat în totalitate în East End, scenariul își face de cap pe finalul anilor 2000. Pornit inițial de la premisa nu foarte originală "a apărut un imitator al lui Jack Spintecătorul, trebuie să-l prindem pentru că încalcă legea drepturilor de autor", serialul are bunul-simț să ducă povestea pe făgașul propriu, departe de lumea dezlănțuită a filmelor dedicate reluării mereu și mereu a poveștii inițiale.
Pe scurt: stimate domnule Joseph Chandler, bun venit ca lider al secției de poliție locale. Bine ai venit, prost ai nimerit, pentru că subordonatul tău DS Ray Miles abia se abține să facă mișto pe față de ideile teoretice pe care le-ai adus. Asta, evident, dacă nu-și aduce aminte că ai angajat și un specialist local în Jack Spintecătorul pe post de consultant. Dar nu dispera, scenariul e decent și vă dă timp destul să vă acomodați unul cu altul, preț de mai multe crime sinistre.
Nimic de zis, Whitechapel nu se ridică la nivelul calitativ aruncat cu lopata în realizarea lui Sherlock, nici nu are sclipirile simpatice din Ripper Street. Pe de altă parte, poveștile sînt solide, investigațiile interesante și, foarte important pentru privitorii sătui de rezolvări tîmpite de tip "Mărește pixelul ăla de 50.000 de ori și sigur vom avea poza perfectă a criminalului", rezolvările chiar urmează firul logic și, din cînd în cînd, un dram de noroc.
Personal, am apreciat în mod special ultimul sezon, unde povestea adaugă atmosferei sinistre și niște paranormal simpatic. Prea mult pentru puriștii adoratori ai logicii, prea puțin pentru hipsterii care vizitează Branul cu usturoi în buzunare. Un indiciu aici, un contraargument logic dincolo, așa te fierb întregul sezon pentru ca, după ce au demontat complet eșafodajul spiritist, povestea să dea în clocot cu un final care răstoarnă complet faptele și îl face pe privitor să urle: “Ticăloșilor, vreau sezonul următor!”.
Total întîmplător, sezonul următor este fix ăla care a fost anulat. Păi, să nu -i urăști pe englezi?
Whitechapel(2009-2013). Cu: Rupert Penry-Jones, Phil Davis, Steve Pemberton.
