Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Inspirat din groaza rece precum războiul: Urzeala turelor

Zoom Inspirat din groaza rece precum războiul: Urzeala turelor

Departe, în sălbaticul Est, mult după Zidul Berlinului care străjuiește Westeros-ul de Red Walker-ii Regelui Nopții Minții, un turnir de șah avea să țină în balanță sau să arunce omenirea în haos. E 1962 și corbii aduc numai vești proaste: dragonii trimiși lui Fidel de Nikita Sergheerys Hrușciovyen par a fi gata de luptă. Cu sufletul la gură, yankeii se așteaptă ca Joffrey Kennedeon să apară la TV și să spună: “Luați-vă în brațe, vine iarna nucleară!”.

Dar pînă atunci să privim înspre profesorul Mansky, un geniu pe care alcoolul îl transformă nu în boier, ci în împărat galactic al minții. Răpit grosolan din barul preferat și zburat sedat cine știe unde, bietul om se trezește într-o cameră aproape ridicol de securizată și izolată. O singură privire aruncată înspre costumoșii care îl păzesc îl duce la concluzia limpede: “Nu vă mai chinuiți cu prezentările, știu că sînteți niște securiști împuțiți!”.

“Da”, confirmă primul agent CIA, “dar nu e vina noastră. Aici e Varșovia comunistă și apă caldă e doar sîmbăta, între 9 și 10 seara.”

“Dacă așa ar fi apă și în vodcă, ce bine ar fi…”, murmură Mansky ca pentru sine. “O oră de sobrietate pe săptămînă aș putea îndura lejer. Și aici e comunism, deci și ora aia ar fi cam jumate… În fine, și ce vreți de la mine?”

De aici, intriga și urzeala își intră fericite în rol și nu mai ies nici să le pici cu ceară, să le faci waterboarding sau să le ameninți cu un sejur în gulagul de la Kolyma. Sub masca unui turnir între primul șahist al Uniunii Sovietice Socialiste și rivalul sau din Uniunea Sovietică Ailaltă se ascunde o complexă operațiune securistică la capătul căreia americanii speră să obțină confirmarea că dragonii sovietici din Cuba n-au colți atomici, iar rușii să prindă ticălosul care le sabotează marele război patriotic cu viața de pe Terra.

Înlănțuită în atmosfera sumbră a Războiului Rece și, mai ales, a lagărului comunist, povestea se unduiește parșiv prin apele incertitudinii, ale suspansului și ale pericolului ascuns în fiecare cută de draperia și sub talpa fiecărui pas. Pas care, nu o dată, amenință să fie ultimul. Filmul are ritm, are nerv, are ce spune și știe să spună gradual, cîntărindu-și vorbele și imaginile astfel încît nimic să nu tulbure balanța fină care ține spectatorul pe jar.

Are, se poate argumenta, puține momente care pentru mintea occidentală par ridicole, neverosimile, imposibile. Pentru noi, cei hrăniți cu ciudățeniile și particularitățile absurde ale comunismului, ele par mai mult momente de aducere aminte.

Aerul inspirat de filmele cu spioni din vremea cînd Războiul Rece dădea în clocot mi s-a părut excelent surprins. Lukasz Kosmicki e un vrăjitor care readuce la viață o lume pe care o doream dispărută pentru totdeauna. Îl ajută și ingredientul principal, Bill Pullman demonstrînd, de departe, că merita o soartă mai poleită de celebritate. Și restul? N-am ce reproșa. Sau poate aș fi avut, dacă vîrtejul de spioneală dezlănțuit pe ecran mi-ar fi lăsat o clipă de plictiseală în care să-mi pun gîndurile rele în ordine.

The Coldest Game e un film simpatic. Bine lucrat, bine contorsionat, bine sărat și piperat. Nu e o capodoperă, dar e, de departe, mult mai bun decît trei sferturi dintre filmele văzute de anul trecut și pînă azi.

The Coldest Game. R.: Lukasz Kosmicki. Cu: Bill Pullman.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale